Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CEEA CE NE DĂ HRISTOS

CEEA CE NE DĂ HRISTOS

CEEA CE NE DĂ HRISTOS

1. Tot ce a rămas şi va rămâne durabil şi valoros în lumea aceasta este numai ceea ce ne-a dat şi ne dă Hristos şi cei inspiraţi de El… În toată literatura lumii, în toată muzica şi arta omenească n-a rămas şi nu va rămâne de valoare şi de durată decât ceea ce a izvorât şi va mai izvorî din Duhul şi din dragostea lui Hristos.

2. Dacă a rămas ceva nemuritor în poezie, în cântare – în orice domeniu de creaţie –, au rămas numai operele create spre slava lui Dumnezeu, ceea ce a izvorât din sentimentul şi adoraţia lui Hristos.

3. Tot ce nu-şi are izvorul în credinţa şi în dragostea lui Hristos, oricâtă artă, chiar geniu dacă s-ar pune în ele, se devalorizează, se pulverizează, se întunecă şi se pierde. Ca nişte uscături pe care le arde focul timpului, ca nişte pleavă pe care o spulberă trecerea veacurilor, ca nişte gunoaie pe care le duce apa uitării.
4. Sufletele oamenilor caută şi însetează după Dumnezeu… Şi acesta este un semn că tot ce-i frumos şi plăcut, şi fericit este numai în Dumnezeu… Poezia, cântarea, meditaţia, arta inspirată sunt mijloacele cele mai fericite prin care Dumnezeu Se apropie de sufletele oamenilor – şi ele se apropie de El.

5. Aşa trebuie ca noi să-L apropiem pe Dumnezeu de oameni şi pe oameni de Dumnezeu! Dacă doresc poezia, să-L găsească pe Hristos într-o poezie inspirată şi vrednică de El. Să creăm această poezie!

6. Dacă doresc cântarea, să-L găsească pe Dumnezeu într-o cântare vrednică de El, plină de fior sfânt, de zbor divin, de lacrimi alinătoare. Să creăm această cântare!

7. Dacă doresc meditaţia, adevărul, petrecerea, înălţarea duhovnicească, – să îngrijim să le dăm într-o atmosferă totdeauna fericită, în prezenţa înălţătoare a lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi. Să ne străduim să le creăm totdeauna această atmosferă întâi şi întâi prin sta-rea noastră înşine, apoi şi prin toate producţiile creaţiei noastre din Hristos şi pentru El.

8. Tot ce creăm şi vom crea noi de aici înainte, să ne străduim să pornească de la acest nivel. Nimic să nu fie sub el. Dacă noi ne vom da într-adevăr toate silinţele de care suntem capabili, Harul lui Dumnezeu ne va face saltul fericit peste capacitatea noastră.

9. Dumnezeu ne dă nouă prin aceste însuşiri puterea de a întineri mereu, pentru că seva lor trece prin fiinţa noastră, vine din rădăcina cea puternică şi veşnic tânără a Buciumului Vieţii, care este Hristos Domnul.

10. În Hristos, nimeni nu este bătrân!…
Iată, fraţii şi părinţii noştri în Domnul ce tineri şi ce plini de vlagă duhovnicească sunt şi acum!… Ei cântă cu noi, aleargă cu noi, veghează cu noi, sunt alături de noi parcă tot mai tineri, aşa cum spune psalmul sfânt: Plini de suc şi verzi, întineriţi şi întinerind ca vulturul…

11. Dar cei care sunt fără Hristos viu şi puternic în inima şi în viaţa lor – deşi la ani sunt tineri – ca viaţă şi ca vlagă duhovnicească, ei deja sunt îmbătrâniţi. Sunt oameni epuizaţi, suflete stoarse, care nu mai au nici o putere, nici o voioşie, nici un scop în viaţa lor.
Ce existenţă veştedă, ce viaţă goală, ce hibernare leşinată au sufletele acestea!…
Păcat de viaţa lor care, dacă s-ar altoi cu adevărat în trunchiul lui Hristos, ce tinereţe şi vigoare divină ar primi dintr-o dată în ei!

12. O, ce sens veşnic şi fericit a dat vieţii noastre uni-rea noastră şi sudarea noastră în Hristos! Să ne devotăm Lui cu toată puterea fiinţei noastre.
Să nu umblăm după El şchiopătând şi tânjind, ci cu toată voioşia şi entuziasmul unui tineresc avânt, în toate zilele şi stările vieţii noastre!

13. Să ne alipim mai strâns de Iisus, Domnul nostru, Izvorul puterii, să facem acel contact divin cu El, cum face becul cu uzina de la care capătă lumină şi căldură.
14. Să ne strângem de Hristos şi să stăm atât de uniţi cu El, încât să nu ne despartă nici un fir de păr. El ne dă vieţii noastre nu numai cel mai înalt sens, ci ne împlineşte şi absolut toate trebuinţele noastre, chiar şi cele trupeşti.
De nimic nu duc lipsă, dar chiar de nimic, cei ce se încred în El. Toţi cei ce au făcut aşa au văzut. Toţi cei ce vor mai face vor vedea…

15. Când avem anii înainte, ni se pare că nu vor trece niciodată, atât de lungi ni-i vedem. Când îi avem în urmă, ni se pare că au fost numai un vis, atât de scurţi ni-i simţim.

16. În clipa când auzi pentru prima dată chemarea lui Dumnezeu, chiar atunci să-I şi deschizi inima şi chiar atunci să-I şi predai viaţa ta; nu mai amâna nici o clipă şi nu-ţi mai lăsa nepredat nimic…
Această grabnică ascultare a ta va însemna nespus de mult pentru tine în faţa Domnului.

17. Mulţi dintre cei ce au amânat clipa legământului lor pentru altădată n-au mai ajuns data aceea. Şi mulţi dintre cei ce nu I-au predat Domnului toată inima lor de la început, s-au obişnuit aşa şi nu şi-au mai predat-o niciodată. Astfel s-au pierdut şi unii, şi alţii.

18. Cei care au viaţa în urma lor, au moartea în faţa lor. Şi de duşmanul din faţă vezi mai uşor cum să te păzeşti, – dar de cel din spate nu.
De aceea este mai însemnat lucru să te întorci la Dumnezeu de tânăr, când ai duşmanul morţii înapoia ta şi nu-l vezi, decât bătrân, când îl ai în faţă şi te aştepţi să-l înfrunţi oricând.

19. Cine se predă Domnului Iisus şi trăieşte cu El, acela are asigurată viaţa veşnică şi în veac el nu va vedea chipul fioros al morţii. Nu îngerul morţii va veni să-i ia sufletul, ci va veni Mântuitorul dulce, Iisus, Care a zis: …Eu Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine!…

20. Hristos S-a aşezat în toată viaţa noastră între vrăjmaşii noştri şi noi. Ei L-au lovit pe El, şi nu pe noi.
În faţa morţii, Hristos Domnul nostru S-a aşezat între noi şi ea. Moartea L-a străpuns pe El, – iar noi am scăpat.
Câtă vreme suntem în Hristos, noi nu putem fi nici loviţi, nici ameninţaţi direct de nimic. Domnul Iisus ne-a spus: Iată, Eu sunt cu voi, ca să vă scap. Nu vă temeţi de nimic!
Doamne Iisuse, fii binecuvântat în veci, Stânca noastră de scăpare şi Adăpostul nostru fericit!
Amin.

Întâi să fim / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, Sibiu : Oastea Domnului, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!