1. Poporul a fost format totdeauna din două părţi: una mai mică, alta mai mare. Partea cea mică a fost totdeauna a celor culţi. Iar partea cea mare a fost mereu a celor desculţi. Şi totdeauna partea cea mică a celor de deasupra este capul, – şi partea cea mare, care este dedesubt, sunt picioarele.
2. Partea cea mică ar trebui să fie condusă totdeauna de o raţiune sănătoasă, de o judecată înţeleaptă, de o minte pătrunzătoare, care vede înainte, care alege cinstit, care îndrumă frumos şi partea cea mare.
Dar când păcatul tulbură lumina, echilibrul se clatină, privirea se întunecă, direcţia se pierde.
3. Partea cea mare este condusă de instincte, de presimţiri, de sentimente, care, când sunt lăsate în forma lor naturală, – merg frumos şi lucrează bine.
Ci numai când raţiunea stricată intervine – le dirijează pe toate acestea rău şi nimicitor.
4. În mod normal, totul a fost rânduit de la început să fie armonios: capul să conducă bine, picioarele să meargă frumos. Dar când intervine păcatul, se răstoarnă totul.
5. Capul fără picioare ajunge în ştreang. Picioarele fără cap ajung în prăpastie.
6. Conducătorii fără popor ajung tirani. Poporul fără conducători ajunge rob.
7. Biserica fără Oastea Domnului ajunge un pustiu. Oastea Domnului fără Biserică ajunge o vraişte.
8. Într-o familie, părinţii sunt rădăcina, copiii sunt ramurile. O rădăcină fără ramuri putrezeşte. Nişte ramuri fără rădăcină se usucă.
9. Într-o adunare, bătrânii sunt experienţa şi direcţia, tinerii sunt energia şi efortul. O experienţă fără energie se pierde. O energie fără experienţă rătăceşte.
10. O interdependenţă sfântă şi o împreună lucrare armonioasă trebuie să pătrundă şi să circule liber şi sănătos în tot trunchiul, ca o sevă care vine din rădăcini şi merge până în vârfuri.
11. Unde acest circuit sfânt este împiedicat, rezultatul nu poate fi decât pierzarea atât a celor ce produc răul, cât şi a celor ce-l tolerează.
va urma
Traian Dorz
din cartea „Semănaţi Cuvântul Sfânt„,
editura „Oastea Domnului”, Sibiu
