„…Cititorule, uită-te cât de frumos este semnul ce-l vor purta cei care s-au hotărât să scoată beţia, sudalma şi alte păcate din viaţa lor! Vrei şi tu să porţi acest semn de mântuire sufletească? Intră în Oastea noastră!
Dar bagă de seamă, cititorule, că semnul nostru nu-i făcut numai să-l pui la piept în semn de fală şi de mândrie, ci cu semnul nostru trebuie să trăieşti şi în viaţa ta.
Trei lucruri se cer de la mine, de la tine şi de la alţii care voiesc să intre în Oastea noastră şi să poarte medalia noastră:
1. În Oastea lui Iisus trebuie să te supui cu credinţă şi cu ascultare tuturor poruncilor Lui (aşa precum trebuie să te porţi în orice armată). Toate purtările tale, toate faptele şi lucrările tale trebuie să le pui în slujba lui Iisus, căci El e Stăpânul tău.
2. În Oastea lui Iisus tu trebuie să te lupţi neîncetat. Această luptă tu trebuie să o porţi mai întâi cu tine însuţi, ca să poţi supune sub picioarele tale pe potrivnicul diavol şi amăgirile lui. Vitejia cea mare, în frontul nostru, aceasta este: să te biruieşti pe tine însuţi, adică să-ţi biruieşti poftele şi patimile cele rele. Să nu fii biruit de rău, ci să biruieşti răul prin bine (Rom. 12, 19). Cu ajutorul Domnului Iisus.
3. După ce te-ai mântuit pe tine, trebuie să-i mântuieşti şi pe alţii. Să-i atragi şi pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Ca un bun ostaş al lui Hristos, tu trebuie să lupţi neîncetat pentru a lărgi hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu pe acest pământ; să aprinzi dragostea, să stingi ura. Să loveşti minciuna, să lăţeşti pacea.
Iată dar, iubite cititorule, câte se cer de la tine şi de la cei care vor să intre în Oastea noastră. De aceea e scris pe medalie. «Iar tu te luptă şi suferă…» În schimb, această luptă şi suferinţă pentru Iisus şi Evanghelie ne dau, la sfârşitul vieţii, mulţumirea sufletească pe care a avut-o Apostolul Pavel când a zis: «Lupta cea bună m-am luptat, credinţa am păzit-o, cununa dreptăţii îmi va da mie Judecătorul cel Drept» (II Tim. 4, 7). Intră şi tu, cititorule, în Oastea noastră, ca să ai la sfârşitul vieţii tale această bucurie şi mântuire sufletească…“
Părintele Iosif Trifa, «Lumina Satelor» nr. 25, din 1 iulie 1923