Şi am auzit glas mare zicând celor şapte îngeri: «Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu».
Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa sa pe pământ şi s-a făcut rană rea şi mare între oameni. Şi al doilea înger a vărsat cupa sa în mare şi s-a făcut sânge ca de mort. Şi al treilea înger a vărsat cupa sa în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au făcut sânge. Şi al patrulea înger a vărsat cupa sa peste soare şi i s-a dat lui să dogorească pe oameni în focul lui. Şi au fost dogoriţi oamenii de o arşiţă mare şi au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste rănile acestea, şi nu s-au pocăit, ca să-I dea slavă Lui.
A cincea şi a şasea cupă s-au deşertat. «Şi au hulit (oamenii) pe Dumnezeul cerului pentru durerile lor şi pentru rănile lor şi nu s-au pocăit de faptele lor». Şi al şaptelea înger a vărsat cupa sa în aer şi a ieşit glas mare din biserica cerului, de la scaun, zicând: S-a făcut…
Şi s-a făcut cutremur mare, toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai aflat.” (Apoc 16)
Se vede şi în această arătare, a cupelor, mersul vremurilor de apoi. Se vor revărsa pe pământ fel de fel de groaznice urgii, în faţa cărora însă oamenii vor sta nepăsători. Urgiile vor lovi pământul şi pe oameni cu rană mare, dar, în loc de îndreptare, Părintele Iosif Trifa 59 oamenii vor huli „numele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste aceste răni”.
Mergând spre ziua arătării Fiului Omului, oamenii vor trece prin cupele mâniei lui Dumnezeu.
Nimeni n-ar putea şti de s-a început ori încă nu revărsarea celor şapte cupe… De am ajuns ori încă n-am ajuns sub revărsarea lor. Acest lucru singur Tatăl Ceresc îl ştie.
Aşa însă, cum umblă vremea şi purtările oamenilor, se pare că am ajuns de fapt într-o zodie a revărsării cupelor. De ani de zile se revarsă peste noi cupele mâniei lui Dumnezeu, dar oamenii „hulesc mai departe numele lui Dumnezeu”, stăruind în fărădelegi şi nepăsare faţă de cele sufleteşti.
S-a revărsat peste noi cupa cea cu sânge a războiului, dar n-am ascultat-o. Suntem mai răi ca înainte de război. S-au revărsat şi se revarsă mereu peste noi cupe cu foc, cu secete, cu grindină, cu furtuni, cu beteşuguri, cu potopuri, cu uragane, cu greutăţi, cu lipsuri, cu necazuri şi cu alte fel de fel de plăgi, ce nu se mai gată. Însă noi, în loc să ne îndreptăm, tot mai răi ne facem. Cupele mâniei lui Dumnezeu se revarsă mereu asupra noastră, dar noi ne vedem înainte de păcate şi fărădelegi.
Vremurile ce le trăim ar trebui să fie vremuri de spaimă, de înfricoşare, de post, de rugăciune şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de aceasta, vremurile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi.
Domnul vorbeşte cu noi prin fel de fel de urgii şi arătări şi ne cheamă să ne întoarcem din căile pierzării. Cupele mâniei lui Dumnezeu se revarsă peste noi strigând după noi să ne lăsăm de răutăţi.
În ziua cea mare a Judecăţii, cupele ce se revarsă azi peste noi cu urgii şi arătări cereşti vor mărturisi contra noastră. Prin ele, Domnul Dumnezeu a vorbit cu noi şi ne-a strigat să ne lăsăm de răutăţi,
dar noi n-am ascultat chemarea Lui. Vai celor ce nici în aceste vremuri biblice nu se trezesc din răutăţi! Oamenii aşteaptă vremuri mai bune… Oamenii suspină după vremuri de uşurare, dar nici un bine şi nici o uşurare nu ne va veni până nu ne vom întoarce la Dumnezeu. Cupele vor revărsa înainte peste noi urgii şi pedepse atâta timp cât nu ne vom lăsa de răutăţi.
(«Trăim vremuri biblice»)
