Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Chemarea şi misiunea – Meditaţie la Apostolul din Duminica a 25-a după Rusalii (Fapte 11, 19-30)

Chemarea şi misiunea – Meditaţie la Apostolul din Duminica a 25-a după Rusalii (Fapte 11, 19-30)

Chemarea şi misiunea – Meditaţie la Apostolul din Duminica a 25-a după Rusalii (Fapte 11, 19-30)

„…să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi” (v. 1).

Acest îndemn ne este adresat nouă, celor care am avut parte de o chemare cerească de care puţini din jurul nostru au avut parte. Dumnezeu ne-a făcut chemarea aceasta, prin Fiul Său, lucrând în viaţa noastră prin Duhul Sfânt. Iar Duhul Sfânt, prin Părintele Iosif Trifa, în vremea noastră şi-n poporul nostru, a deschis din nou cerul făcând intrare liberă pentru toţi care Îl ascultă, care vin la El, urmându-L cu credincioşie şi iubire. O, de ar şti toţi oamenii ce înseamnă această chemare, care este şi pentru ei.

Este singura chemare pentru a moşteni Împărăţia cerurilor. Mântuitorul nostru a anunţat-o în cel dintâi cuvânt adresat oamenilor în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, zicând: Iată Împărăţia cerurilor s-a apropiat de voi, trebuie doar să faceţi pocăinţă, să vi se şteargă păcatele, căci păcatul nu are loc Acolo. Ce veste mai minunată ca aceasta ne putea aduce oare? Am venit să vă pregătesc pentru a putea să mergeţi într-o lume nouă unde nu este nici plâns nici durere, ci numai lumină şi bucurie veşnice.

Eu cred că aici, pe pământul acesta vremelnic, unde este multă trudă şi durere, întristări şi lacrimi, să primeşti o aşa veste, un astfel de drept, înseamnă să fii „nebun” de fericit. Acum vă daţi seama ce mult, nespus de mult înseamnă îndemnul Sf. Ap. Pavel când zice: să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o. El aşa simţea, aşa se purta în toate zilele, conştientizând până în cele mai adânci fibre ale fiinţei lui harul care l-a primit din partea Celui ce i s-a descoperit pe drumul Damascului.

Fraţii mei dragi, noi oare conştientizăm tot aşa harul chemării noastre de care am avut parte de la Dumnezeul nostru? Să răspundem fiecare cu toată inima, ca unii care punem cel mai mare preţ pe harul acestei chemări şi ne dăm tot timpul silinţele să ne purtăm în chipul cel mai vrednic de ea, altfel s-ar putea împlini şi la noi cuvântul care zice, mulţi chemaţi puţini aleşi…

Versetul 2: „Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungărăbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire”.

Deci dacă am avut parte de o aşa mare cinste din partea Mântuitorului, El a vrut ca noi să fim ai Lui şi El al nostru, El în noi şi noi în El (Cf. Ioan 17). Dacă El este în noi, atunci tot ce spune Sf. Ap. Pavel, în versetul acesta – El prin noi şi noi prin El – vom împlini toate cu bucurie; în El se găsesc toate aceste virtuţi. Pentru cel care nu Îl are pe Domnul Iisus în inima lui, acestea sunt nişte condiţii poate greu de împlinit, dar pentru cel duhovnicesc sunt roadele trăirii cu Hristos, sunt o normalitate.

Dar, atenţie, una este să-L ai pe Hristos în inima ta şi prin El să împlineşti toate acestea şi cu totul alta este să ai capul plin cu cuvintele Scripturii, mărturisind o credinţă goală, o viaţă goală care nu mântuieşte pe nimeni, nici chiar pe mărturisitorul acela.

Versetul 3: „Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii”.

Să păstraţi unirea Duhului, adică uniţi toţi în acelaşi Duh. În legătura păcii, adică în Hristos, căci El este pacea noastră. El, surpând zidul ce ne despărţea, din doi a făcut unul, din zece, din o sută din oricât ar fi de mulţi, îi uneşte într-un singur Trup, Trupul Său, pe care l-a numit Biserica Sa: Mare este taina aceasta… În El, avem apoi o singură credinţă, un singur botez şi o singură nădejde a chemării noastre. Iată, asta a făcut Fiul dulce şi drag pentru noi şi apoi ne-a încredinţat Tatălui Ceresc, zicându-I: Tată, iată, Eu vin la Tine, Ţi-i încredinţez Ţie pe aceştia pe care mi I-ai dat, păzeşte-i în numele Tău pentru ca ei să fie una cum şi noi suntem una, apără-i Tu de cel rău (Ioan 17, vers. 11 şi 15).

Şi continuă Sf. Ap. Pavel, spunând că Domnul Iisus acum lucrează prin toţi pentru că este în toţi, a împărţit Harul Său tuturor după măsura darului Său, după cum a considerat înţelepciunea şi dragostea Sa. Deci lucrează prin oamenii Săi. Pe oamenii care i-a chemat, i-a umplut de Duhul Său, apoi i-a trimis în toată lumea să ducă vestea mântuirii şi să spună despre Împărăţia cerurilor tuturor oamenilor care încă zac în întunericul păcatului şi în umbra morţii.

Aceasta ne este chemarea, aceasta este misiunea de lucrători împreună cu Dumnezeu. Ce avem de făcut noi? Să ne purtăm într-un chip vrednic de cereasca chemare pe care am avut-o. Domnul să ne ajute!…

Viorel BAR

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!