Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Cine nu doreşte pragul unei case fericite?

3. Nici un loc al nostru de pe pământ nu este veşnic.
În curând vom părăsi pe totdeauna această locuinţă frumoasă sau urâtă, nouă sau veche, a noastră sau a altuia şi acest scaun de cinste sau de ocară pe care stăm acum în lumea asta.
Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veşnic, al nimănui.
În curând, la învierea tuturor morţilor, noi toţi vom părăsi sau monumentul frumos, sau iarba uscată a mormântului nostru – cunoscut sau necunoscut, unde vom fi fost înmormântaţi – şi vom ieşi la Judecată în faţa marelui nostru Dumnezeu şi Judecător, Iisus Hristos.
Şi numai locul unde vom merge din faţa înfricoşatului Judecător va fi al nostru pentru totdeauna:
fie raiul fericit – dacă L-am urmat pe Hristos,
fie iadul blestemat – dacă L-am respins.
Să nu uite asta nici un împărat
şi nici un cerşetor!

4. Să nu fim zdrobiţi niciodată la vestea morţii altora sau la apropierea morţii noastre. Să privim dincolo de moarte, la înviere şi la plata veşnică ce o urmează.
Dacă suntem ai lui Hristos Iisus, Domnul nostru, atunci moartea ne este pragul necesar peste care intrăm în casa şi fericirea Lui şi a noastră.
Şi cine nu doreşte pragul unei case fericite?

5. Chiar dacă trăim prin credinţă şi avem înfierea slavei, cât suntem în lume, noi trăim în trupul acesta.
Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina păcatului în care s-a născut firea noastră pământească, de care nu putem scăpa decât o dată cu încetarea existenţei noastre pământeşti şi trecerea în existenţa cealaltă.
Dar, trăind prin Duhul Sfânt, puterea firii pământeşti va scădea mereu, până ce puterea firii duhovniceşti va stăpâni întreagă fiinţa noastră încă de pe acum.
Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au putut ajunge starea asta cât mai curând.

6. Nu întotdeauna bolile şi suferinţele sunt o pedeapsă.
Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamări pe Dumnezeu,
sau pot fi nişte pregătiri pentru o lucrare minunată a Lui prin noi,
sau nişte înlesniri pentru alţii de a-L afla pe Dumnezeu prin noi,
sau nişte feriri de alte nenorociri şi mai mari,
sau mijlociri ale arătării unor lucrări minunate ale lui Dumnezeu prin noi,
sau prilejuri ca răbdarea noastră prin ele să fie o pildă pentru alţii.
Oricare ar fi scopul suferinţelor noastre, să-L lăudăm pe Dumnezeu Care prin ele nu urmăreşte decât binele nostru. Dacă vom birui prin răbdare, vom vedea aceasta, fericiţi, la El.

7. Oricât de lungă şi de grea ar fi Săptămâna Patimilor, după ea vine totdeauna Ziua Învierii, Praznicul Biruinţei.
În zilele necazului deci – sus inima! După ele totdeauna Dumnezeu ne va aduce zilele bucuriei.
8. Bucuraţi-vă voi, toţi cei care munciţi, sau luptaţi, sau suferiţi pentru Hristos Domnul şi Împăratul Veşnic.
Paştile nostru – Iisus – este aproape.
Cununa şi slava celor care sufăr pentru El şi cu El vin întocmai ca pentru El: numai după moarte, şi nu înainte de ea.
Nu vă temeţi de moarte! Ea este uşa de aur prin care vom intra în strălucirea unde ne aşteaptă cununa şi cununia noastră fericită.
Clipa morţii este ajungerea noastră la premiul alergării.
Este dobândirea cununii pentru care am luptat.
Este îmbrăţişarea pentru care am suferit.
O, fericită şi dorită moarte, tu eşti cea mai mare biruinţă pentru noi în Hristos şi a Lui în noi.
Vai de cei care se tem de tine!

Traian Dorz / Mărgăritarul ascuns 

Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009

 

Lasă un răspuns