Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Cine poate batjocori biserica

Cine poate batjocori biserica

Cine poate batjocori biserica

Când a intrat păcatul în lume atingând inima lui Adam, între celelalte urmări nefaste s-a înscris şi acuzarea lui Dumnezeu ca principalul vinovat al călcării poruncii divine. Când Adam şi-a argumentat ascunderea de la faţa lui Dumnezeu, zicându-I: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat” (Facere 3, 12), el Îi dădea de fapt o palmă lui Dumnezeu pentru neputinţa Acestuia de a-i fi oferit un ajutor mai potrivit decât Eva cea care l-a îmbiat cu fructul oprit.

De atunci, toţi urmaşii lui Adam au ascunsă în firea lor, din cauza păcatului strămoşesc în care se nasc, această predispoziţie de a ridica glasul împotriva lui Dumnezeu, de a se socoti pe sine drepţi şi de a aşeza vina lor pe umerii lui Dumnezeu. În mii de forme, până la cele mai diversificate înjurături etc., pumnul ridicat împotriva Cerului pendulează fără încetare din ascunzătorile tenebre ale pământului.

A-ţi vedea păcatele şi a te socoti singurul vinovat pentru săvârşirea lor, acesta este apanajul Sfinţilor. Pe măsură ce-ţi recunoşti păcatele, învinovăţindu-te pentru ele, în aceeaşi măsură pornirea firească de a batjocori pe Dumnezeu este tot mai înlănţuită şi lipsită de acţiune. Aceasta este calea desăvârşirii şi pe ea suntem chemaţi să pornim, având înaintea noastră norul mărturiilor Sfinţilor lui Dumnezeu.

Când Mântuitorul a intrat în casa fariseului ca să mănânce pâine şi femeia cea păcătoasă din oraş tocmai venise şi ea să-şi spovedească păcatele înaintea Domnului (Luca 7, 36-50), în inima fariseului au început să mişune gândurile cele rele asupra Învăţătorului: „Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă” (39). Vedeţi urmarea firească a păcatului adamic cum se manifestă? Dar de ce a gândit fariseul acestea în inima sa? Pentru că el nu şi-a văzut păcatele în praful de pe picioarele Mântuitorului, drept pentru care nici nu s-a sinchisit să I le spele, în contrast cu păcătoasa, care şi le-a recunoscut şi, cu lacrimi şi cu mir, a spălat picioarele Domnului, semn văzut al recunoştinţei pentru iertarea păcatelor ei multe. Prin urmare, a gândi cele rele şi neadevăruri faţă de Dumnezeu nu-i decât al acelora care se cred drepţi şi nu-şi văd propriile păcate.

Gândurile ascunse ale fariseului, prin care el înjosea pe Fiul lui Dumnezeu făcut Om socotindu-L de nici o ispravă, rodesc de două mii de ani în toţi aceia care nesocotesc Biserica cea sfântă, care este trupul lui Hristos, sau prezenţa Lui tainică în lume până la sfârşitul veacurilor. În ultima vreme, gânduri tot mai nesocotite împotriva lui Hristos şi împotriva Bisericii Sale zvâcnesc în taina inimii multora chiar dintre creştini, nu doar prin canalele mediatice de tot felul, ci prin însuşi vocabularul injurios şi vulgar din care-şi rostuiesc cuvintele oamenii vremurilor din urmă. E constatat însă că a glăsui acestea, dar şi a consimţi cu cei ce batjocoresc Biserica inclusiv prin mass-media, o fac doar cei care socotesc că n-au pentru ce se apleca la scaunul Spovedaniei.

Să avem grijă că fiecare din noi purtăm ca pe o povară sau blestem al păcatului predispoziţia de a judeca pe Dumnezeu. Şi această fiară pândind la uşa inimii poate oricând să ne strecoare înlăuntrul inimii gândurile cele rele care-au clocit în cea a fariseului. Aceluia, pentru că nu-şi vedea păcatele, îi era cu neputinţă să recunoască în persoana lui Iisus din Nazaret pe Fiul lui Dumnezeu, nouă, de ne socotim drepţi, în aceeaşi măsură nu putem crede că Biserica este Trupul lui Hristos când o vedem atât de schimonosită, cu o imagine atât de murdară şi respingătoare, aşa cum era trupul Mântuitorului pe Cruce.

Cine poate batjocori Biserica? Iată o întrebare bună pentru fiecare. Şi eu, şi tu, dragă cititorule, o putem face sau nu. Palmele ne sunt date să le împreunăm la rugăciune. Le putem însă şi strânge pumn ridicat împotriva lui Dumnezeu. După cum ne vedem sau nu păcatele. Şi aici este taina mântuirii noastre sufleteşti.

Preot Petru RONCEA
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
Anul XXVIII, nr. 46 (1126) 6-12 NOIEMBRIE 2017

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *