Cine se atinge de Domnul şi primeşte darurile Crucii Lui, acela nu rămâne cum era mai înainte, ci devine făptura cea nouă în Hristos-Domnul. Adeseori, ne este dat să auzim predicatori vorbind frumos despre Dumnezeu, iar viaţa lor lasă de dorit. Alţii fac misiuni creştineşti, îndemnând pe alţii, fără să gândească că vor pleca cum au venit, din pricina stării lor neduhovniceşti. Cuvântul ne este arătat desluşit şi în privinţa aceasta, când zice: „Deci dacă este cineva în Hristos este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi” (II Cor 5, 17). „Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (II Cor 5, 7). „După voia Sa ne-a născut prin cuvântul Adevărului, ca să fim începătura făpturii Lui” (Iac 1, 18). „Drept aceea, fraţii mei preaiubiţi, orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie” (v. 19). „Dar prin Harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi Harul Lui, care este în mine, n-a fost în zadar; ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci Harul lui Dumnezeu care este cu mine” (I Cor 15, 10). „Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu” (I Cor 2, 12). „Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, pentru că ele se judecă duhovniceşte” (v. 14). „Dar omul duhovni-cesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; căci cine a cunoscut gândul lui Dumnezeu ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos” (v. 15-16).
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
1 Comment