Deci iată că se poate în cel mai frumos fel să realizăm nişte lucrări neuitate prin colaborare frăţească.
Aşa că părerea mea este să colaboreze tot mai mulţi şi la tot mai multe, cu gândul să iasă din toate acestea ce-i mai frumos. Că ceilalţi, ascultând, desigur că vor simţi. Şi atunci când o lucrare este de nota zece, nimeni n-o să mai facă obiecţii.
Când mai este de nota şapte, opt, atunci, pe ici, pe colo, mai trebuie pusă o virgulă, un bis. Şi atunci lucru iese mai bine aşa cum am gândit. Din colaborare totdeauna iese un lucru mai frumos.
Cultivaţi spiritul de colaborare.
Împărtăşiţi-l şi celorlalţi, că de la început acesta este şi rostul cenaclurilor literare şi al cercurilor noastre de citire şi de studiu: să-şi împărtăşească unii altora şi să primească observaţiile pe care le face unul sau altul asupra a ceea ce se face. Din aceasta nu poate să iasă decât ceea ce este bine. Şi ceea ce este şi scopul nostru: slava lui Dumnezeu şi izbânda Lucrării Sale.
Deci e foarte necesară colaborarea ori de câte ori vă puteţi întâlni – şi daţi-vă silinţele să vă creaţi ocazii să vă puteţi întâlni. Dacă nu toţi împreună, măcar doi, trei, din când în când, colo şi colo şi cel puţin între doi, trei împărtăşiţi-vă ceea ce lucraţi, spuneţi-vă părerea şi primiţi-vă sugestiile. Ca să puteţi face lucrări de tot mai bună calitate în interesul lui Dumnezeu şi al Lucrării Sale.
Cuvinte la Sărbătorile Literare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2012
