…Stai liniştit în fața lui Dumnezeu și roagă-te. Îți vine un gând, arată-l lui Dumnezeu, simți ceva: frică, ruşine, vinovăţie, pace, bucurie… arată Domnului şi chemă-L în toate ale tale. Vei vedea ce se află sub aceste trăiri, te vei cunoaşte, dar nu iscodind, ci lăsându-te iubit şi luminat de mila Domnului. Noi nu putem intra singuri acolo, în adâncul nostru, în ,,văzduhul inimii” în care se agită și ne agită duhurile întunericului alungate din inimă prin Sfântul Botez (cum ne învață Părinții filocalici). Acolo este iadul din noi și acolo nu putem intra decât cu Domnul Iisus Hristos Mântuitorul nostru înviat.
Aşadar, Domnul este în inima noastră, dar noi ,,locuim” doar în mintea noastră rațională și irațională. Dacă vrem să ajungem şi noi acolo unde este Domnul, în inima noastră, trebuie să ne coborâm mintea în inimă. Numai că între mintea noastră şi inimă, cum spuneam, sălăşluiesc puterile văzduhului, puterile rele; acolo lucrează cel rău. Nu putem trece singuri de ,,vămile lor”. De aceea Domnul S-a făcut pe Sine şi Cale. El nu este doar Ținta noastră, ci și Calea spre ea. De aceea ne lipim de Rugăciunea numelui Său şi mergem cu El către El.
Dumnezeu să te ajute!
Schimonahia Siluana Vlad – Căutând sensul vieții, m-a găsit Dumnezeu, Editura Doxologia, 2021, Iași, pag. 28
