Rugăciunea lui David – I Cronici 17, 24
Parcă nimeni nu și-a mai iubit poporul său și casa sa atât de mult ca David, omul după inima lui Dumnezeu. Nimeni parcă nu s-a rugat atât de mult pentru poporul său și pentru casa lui ca el. Nimeni parcă n-a suferit și n-a luptat atât de mult pentru ca poporul său să fie fericit și casa lui binecuvântată. Dar, tot la fel, nimeni parcă, așa ca David, n-a înțeles atât de clar că, spre a fi binecuvântat de Dumnezeu, apărat și ajutat de Domnul, poporul său și casa lui trebuie să asculte și să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie ca Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu să rămână viu și lucrător, trăit și iubit, cunoscut și ascultat în mijlocul întregului său popor și al casei sale.
David știa acest mare adevăr, că numai dacă rămâne Cuvântul lui Dumnezeu între ai lui… și dacă Numele lui Dumnezeu va fi slăvit între ai lui, și dacă voia lui Dumnezeu va fi iubită, ascultată și trăită din inimă de către toți ai lui, atunci ei vor fi cu adevărat fericiți.
Numai singură cunoașterea și ascultarea Cuvântului lui Hristos îl poate face cu adevărat fericit pe un om, ca și pe un popor. Oricine iubește cu adevărat poporul său și familia sa, acela caută să facă totul spre iubirea lor. Dar, dintre toți bunii fii ai unui popor și ai unei familii, acela care-i face într-adevăr cel mai mare bine este fiul cel credincios în Dumnezeu. Este acela care nu numai se roagă lui Dumnezeu pentru poporul său și pentru familia sa, ci și lucrează și luptă cu toată puterea lui să răspândească în tot poporul său și în familia sa Cuvântul lui Dumnezeu. Să aducă în auzul și în inima alor săi tot Cuvântul lui Dumnezeu și să facă totul ca acest Cuvânt să rămână în inima lor, aducând roadele ascultării depline. În chiar roadele acestei ascultări stă fericirea oricărui neam și a oricărei familii.
Fericit părintele și fiul oricărui popor și oricărei familii care propovăduiește puternic Cuvântul Sfânt în mijlocul alor săi. Și care stăruie necurmat pentru păzirea și trăirea acestui Cuvânt de către toți.
Binecuvântat să fie în vecii vecilor, Doamne, Cuvântul Tău cel Sfânt! Și binecuvântați să fie în veci toți acei care duc în poporul și în casa lor acest Cuvânt, luptând ca el să rămână rodnic și ascultat între ai lor. Te rugăm, ridică și neamului nostru și caselor noastre mereu astfel de fii, pentru ca, rămânând în noi Cuvântul Tău, să fim cu adevărat fericiți. Noi și urmașii noștri. Până în veci. Amin.
Traian Dorz – Hristos, Pîinea noastră zilnică.
3 Comments