14 aprilie – Psalmul 45, vers 1 
În faţa Ta-mi plec ochii umezi, cu suflet copleşit de drag,
strălucitoarea Ta frumseţe uimit m-a-ngenuncheat pe prag…
O, eşti frumos ca Adevărul strălucitor şi minunat
ce-n limpezimea lui e veşnic, atotputernic şi curat.
O, eşti frumos cum e Credinţa curată şi de neclintit,
mereu mai mare, mai frumoasă, dar cea dintâi, pân’ la sfârşit.
O, eşti frumos cum e Nădejdea din jertfa inimii fierbinţi
ce, pentru-o clipă fericită, îndură ani de suferinţi.
O, eşti frumos cum e Iubirea, dumnezeiescul dar slăvit,
iubirea care, ca şi Tine, e fără margini şi sfârşit.
O, eşti frumos cum e Iertarea ce-mbrăţişează pe vrăjmaş,
primindu-l frate şi făcându-l aceleiaşi iubiri părtaş.
O, eşti frumos ca Mântuirea ce-a şters atât adânc alean
şi-arată veşnic mai frumoasă, din zi în zi, din an în an.
O, eşti frumos ca Libertatea ce rupe orice lanţ,
ieşind biruitoare şi slăvită, pe toate zările zâmbind.
O, eşti frumos cum de frumoasă e numai Frumuseţea Ta,
— mi-e sufletul pe veci, Iisuse, robit şi fermecat de Ea!
Şi-mi uit şi zbuciumul, şi lupta, şi-ntregul plânset dureros
şi Te privesc uimit, Iisuse…
O, eşti Frumos,
aşa Frumos!…
