Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI! ( III )

ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI! ( III )

ACESTEA NU SUNT EXAGERĂRI! ( III )

Aceasta e ceea ce am voit să spun despre răutatea păcatului. Dumnezeu Însuşi să-ţi descopere şi să te înveţe, iubite suflete, prin Duhul Său cel Sfânt, ca să cunoşti ce este păcatul înaintea Lui. O, dacă Duhul ţi-ar putea deştepta conştiinţa, ca să vezi cât de păcătos este păcatul, căci el este o povară şi o durere pentru Dumnezeu!

Mai departe, vom spune că unele păcate sunt îndeosebi insultătoare şi ocărâtoare pentru Dumnezeu.

Din versetul nostru de la început, putem vedea desluşit un lucru: greutatea păcatului. Nu exis­tă păcate uşoare. Toate păcatele sunt mari. Sunt totuşi mai multe feluri de vini. Unele păcate le întrec pe altele în vinovăţia lor. Ar fi nedrept să zici că un gând păcătos e tot aşa de vinovat ca şi o faptă păcătoasă. O idee scârboasă, mârşavă este păcătoasă, cu totul păcătoasă şi foarte păcătoasă, însă totuşi, o faptă urâtă ajunge la un mai înalt grad de vină.

Sunt unele păcate care Îl întărâtă pe Dumnezeu la mânie. În legătură cu textul nostru, citim că acest lucru îl face mai ales:

Desfrânarea

Poporul evreu apare pe timpul lui Amos foarte desfrânat şi cu totul înghiţit de plăcerile josnice ale necurăţiei.

Acesta este şi marele păcat al zilelor noastre. Străzile la miezul nopţii, filmele şi romanele picante, barurile şi teatrele uşoare, iadul din atâtea familii, procesele de divorţ mărturisesc îndestul despre păcatul acesta devenit modern. Eu nu zic mai mult. Fiecare să-şi ţină corpul în curăţenie, căci necurăţia este un păcat greu înaintea lui Dumnezeu.

Asuprirea

Este, după profetul nostru, alt păcat care Îl întărâtă la mânie pe Dumnezeu. Profetul vorbeşte despre vânzarea sărmanilor pentru o pereche de sandale; vorbeşte despre văduve necăjite, de orfani şi de muncitori care trebuie să muncească din greu pe degeaba.

Este oare acest păcat mai puţin rar în zilele noastre? Câţi negustori nu fac milostenie din câştiguri nedrepte şi înşelăciuni! Câte societăţi şi particulari nu se îndeletnicesc cu împrumutul de bani, luând de la amărâţii care le cad în mână dobânzi peste dobânzi? S-ar putea spune că spiritul nedreptăţii şi asupririi aproapelui stăpâneşte ca şi  în timpul lui Amos, dacă nu şi mai mult.

Să luăm seama să nu fim nedrepţi, căci toţi aceia cărora asuprirea le slujeşte drept unealtă, ca şi cei care sunt nedrepţi, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Închinarea la idoli

Este, la rândul său, o mare urâciune şi deosebit de jignitoare pentru Dumnezeu. Când cineva este robul mâncării şi băuturii, robul banului şi al averii, robul trupului sau al iubirii de lume şi al prea marii alipiri şi iubiri de ceea ce este pământesc şi firesc – şi trăieşte pentru acestea, şi nu pen­tru Dumnezeu – atunci păcătuieşte prin idolatrie. Este un vrăjmaş al Crucii lui Hristos. Sfârşitul lui este pierzarea, precum este scris (Flp 3, 19).

Lăcomia

Este, de obicei, nedespărţită de tovarăşele ei: nedreptatea, înşelăciunea şi furtul; este iarăşi un păcat urât înaintea lui Dumnezeu. Cel lacom nu cunoaşte nici ruşinea şi nici frica. Este o păcătuire cu voia, de aceea este un păcat greu, un păcat strigător la cer, care-L oboseşte pe Dumnezeu prin greutatea lui şi atrage după sine mânia Lui.

Mai este apoi:

Zgârcenia,

care se plânge de „puţinul câştig”, pentru a strânge banul la care se închină, şi a nu da nimănui nimic. Lipsit de milă, zgârcitul nu vrea să vadă suferinţa aproapelui şi să aline durerea celui lipsit, de aceea şi el va fi lipsit de milă… Este un păcat greu, asupra căruia apasă judecata.

Flecăreala,

calomnia, ne aduc aminte de cuvintele din Biblie: „gâtlejul lor este un mormânt deschis” (Ps 5, 9; Rom 3, 13). Aceste cuvinte înfăţişează trăncăneala, vorbele multe ale nelegiuitului. Nimic nu ne umple mai mult de scârbă ca un mormânt deschis, din care iese duhoare de ciumă, dintr-un cadavru putred. Ca un mormânt deschis care răspândeşte aburi răi şi miasme otrăvitoare. Cât de uşor poate să cadă într-însul un călător şi să se afle astfel, deodată, printre morţi! Aşa şi din limba calomniosului şi flecarului, iese ceea ce este putred, împuţit. Fii cu băgare de seamă faţă de gura rea a nelegiuitului, căci nimic nu-i pare prea scârbos să vorbească, numai de te-ar putea duce la pieire. El arde de dorul să-ţi nimicească numele bun, ca apoi să te îngroape în mormântul urâcios al gurii sale nelegiuite. Nelegiuiţii ruinează pe alţii prin cuvintele lor răutăcioase.

Linguşirea

O limbă linguşitoare este un lucru primejdios; mulţi au fost robiţi de ea. Printre oameni sunt mulţi care se aseamănă cu mâncătoarele de furnici. Prin limbile lor lungi, acoperite cu untdelemnul prefăcătoriei, îi atrag şi-i prind pe cei nebăgători de seamă, care le sunt o bună pradă. Când lupul ajunge să lingă mielul, atunci este gata să-şi ude dinţii în sângele lui.

Minciuna

Ce mai lucrare a satanei se face cu această unealtă a lui! Partea tuturor mincinoşilor va fi iadul cu foc şi pucioasă. „Tu pierzi pe cei mincinoşi”, fie că ei spun minciuni în glumă sau în serios. Câte unul reuşeşte să umble cu minciuni fără ca legile omeneşti să-i poată face ceva, însă el nu va scăpa de legile lui Dumnezeu. Cel ce spune minciuni (fie şi numai în glumă), dacă nu se pocăieşte, se va duce, cu toată siguranţa, în iad.

Mincinoşii au aripi scurte, zborul lor se va sfârşi curând şi apoi ei vor cădea în valurile de foc ale pieirii.

Sudalma

este un alt păcat greu. Suduitorul este un lucrător al satanei, unul dintre cei mai nenorociţi semănători ai lui, ca şi hulitorul care ridică glasul împotriva Ce­lui Preaînalt şi varsă cuvinte de ocară împotriva Ace­luia care i-a dat viaţă. Tot aşa, şi cel ce blestemă cu uşurinţă pe aproapele său. Aceştia sunt nelegiuiţii care-i ruinează pe alţii prin cuvintele lor răutăcioase. Iată inimi care sunt adevărate magazii ale diavolului, cum spunea un credincios de demult.

Înşelăciunea

E scris că Domnul urăşte pe cei ce varsă sânge şi înşală. Cei ce s-au scăldat în sângele altora se vor îneca în propriul lor sânge; şi cine a început să-i înşele pe alţii va sfârşi cu propria lui înşelare. Un proverb din bătrâni spune: Setoşii de sânge şi înşelătorii îşi sapă propria lor groapă.

Necredincioşii şi batjocoritorii,

oameni fără Dumnezeu, care aruncă pietre de poticnire în calea credincioşilor tineri, care n-au bucurie mai mare decât când pot face pe cineva să cadă… aduc mult rău sufletelor, atrăgându-şi asupră-le pedeapsă aspră.

Cei care Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu, tăgăduiesc veşnicia; se leagă de cuvinte din Scriptură ca să le batjocorească, îşi râd de credinţă şi n-au linişte dacă nu pot să spună cuvinte care te fac să-ţi fie ruşine, de care ţi se face părul vâlvoi – atât sunt de ocărâtoare împotriva Celui Atotputernic!… Toate acestea sunt lucruri grele. Toţi aceştia săvârşesc păcate mari. Dumnezeu este întristat adânc şi jignit greu prin asemenea lucruri ca cele amintite mai sus.

Mândria

Şi voi, mândrilor, care vă credeţi drepţi, uitaţi-vă la calea lui Cain şi luaţi seama, să nu cădeţi în acelaşi păcat! Mândria cu gândul că sunteţi drepţi ascunde în ea sămânţa oricărui păcat. De aceea, îngâmfaţilor, care vă făliţi cu virtutea şi faptele voastre, uitaţi-vă la trupul ucis al celui dintâi martir, căci acolo duce înşelătoria religioasă cu care vă amăgiţi.

Păcatul / Ioan Marini. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!