„Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape” (Apoc 1, 3). La jumătatea vremii de când Dumnezeu m-a trezit în această Lucrare, am auzit pentru prima dată cuvintele pe care noi le-am ascultat azi de la Moţiunea care s-a întocmit atunci, în 1937, împreună cu cei cinci sute de fraţi, de Părintele Iosif Trifa.
Am auzit pentru prima dată cuvintele Moţiunii la Poiana Braşov, în 1976, şi, deşi au trecut de-atunci atâţia ani, mi-au rămas foarte proaspete în inima, şi în sufletul şi în memoria mea. Dar astăzi, ascultându-le, m-am văzut aşa de vinovat, şi am văzut cât de puţin am făcut din ceea ce Părintele Iosif Trifa şi cei cinci sute de fraţi ne-au lăsat pentru totdeauna la Oastea Domnului. De aceea m-am gândit şi oprit la aceste cuvinte pe care le-am citit din Sfânta Scriptură: Fericit este cel ce citeşte şi ia aminte, cel ce face aceste cuvinte scrise. Pentru că şi pentru noi cuvintele din Moţiune sunt ca o prorocie, ca o jalonare sfântă pentru fiecare ostaş din Oastea Domnului de-atunci, şi de-acum şi pentru cei care vor urma după noi şi care se vor sili să ia aminte să trăiască aceste cuvinte în viaţa pe care Dumnezeu le-o rânduieşte pe pământul acesta.
De aceea nu aş încerca să spun mai mult decât un îndemn în privinţa aceasta: să ne punem pe inimă mai mult ceea ce ne-au lăsat ca o moştenire sfântă Părintele Iosif Trifa şi cei cinci sute de fraţi. Aşa cum începe Părintele Iosif înainte de a se citi Moţiunea, aflăm că era bucuros că s-au întâlnit, dar că a văzut şi marea răspundere, a văzut şi greutăţile care apăsau peste ei, cu privire la felul cum stăteau lucrurile la acea răspântie. Şi acum suntem ca atunci, ba parcă mai pronunţată este răspunderea la care ne găsim cu Oastea Domnului acum.
Aici ne-a chemat Dumnezeu să luptăm pentru binele nostru şi – aşa cum Părintele Iosif repetă mereu – pentru binele poporului nostru, al celor din jurul nostru, al celor mai apropiaţi de noi, al copiilor noştri, al adunărilor noastre. Să păstrăm şi să împlinim tot ceea ce am moştenit împreună cu fraţii: această Moţiune de la Părintele Iosif, şi de la fratele Marini, şi de la fratele Traian, şi de la toţi ceilalţi care şi-au sfârşit cu bine lupta în această Lucrare sfântă.
Androne AURICĂ
(din Cuvântul la Adunarea în cinstea Moţiunii din 12 septembrie 1937 – Sibiu, 2009)
