1.Care este punctul de vedere al BOR în privinţa eutanasiei?
R : Viața omenească, atât în sens creștin și duhovniceasc, cât și în sens biologic, este un dar al lui Dumnezeu. Pentru că ea vine de la Dumnezeu, stăpânul ei absolut este Dumnezeu însuși.
Fie că este activă sau pasivă, eutanasia este și rămâne un act împotriva lui Dumnezeu.
2. De ce totuşi individul nu poate dispune de viaţa sa în cazul unui sfârşit inevitabil în chinuri groaznice? Care ar fi temeiul biblic al opoziţiei susţinute a BOR ?
R : În cazul în care sfârșitul biologic al unei persoane este iminent, nu avem dreptul să-i grabim acest sfârșit prin eutanasie. Iubirea de aproapele nu constă în curmarea vieții cuiva din mila pentru a-l scăpa de dureri, ci a-l ajuta să suporte durerea până în clipa cand se va preda lui Dumnezeu, moment care trebuie sa rămână rezultatul unui proces natural și, pe cat posibil, în deplină conștientă și cu deplină conștiință. Datoria noastră și în special scopul medicilor este de a fi în slujba vietii până la capătul acesteia; or omul trăiește chiar și atunci când se află în stadiul terminal al vietii fizice.
3. Tendinţa multor ţări occidentale este de a legaliza eutanasia, dând cetăţenilor dreptul la sinucidere asistată. România nu riscă un prejudiciu de imagine, fiind acuzată că rămâne „încremenită” în principii învechite?
R : Crestinismul respinge orice actiune sau omisiune prin care s-ar încerca ridicarea vieții cuiva și orice modalitate prin care cineva ar încerca să-și ridice viața. Societatea general -umana evoluează însă, fără a ține cont totdeauna de valorile creștine promovate de Biserică. Așa se explica faptul că, alături de punctul de vedere creștin cu privire la respectul față de viață și de purtătorul acesteia, au existat și s-au dezvoltat și alte atitudini față de viata umana, încât a aparut o adevărată cultură a morții .
4. Să înţelegem că BOR se opune şi transplantului de organe ?
R : Transplantul de țesuturi și de organe este una din formele de varf ale practicii medicale contemporane, care transformă suferința în nadejde pentru mai multă viață. Este o performanta a științei și a practicii medicale pe care Biserica o binecuvânteaza atâta vreme cât, prin transplant, se rezolvă criza determinată de lipsa altor soluții de vindecare și se redă viața normală unei persoane, fără însă a i-o ridica alteia . Nimeni nu trebuie ucis pentru ca să trăiască altcineva .
5. Mulţi preoţi fac propagandă pentru donarea de sânge şi îndeamnă enoriaşii la acest gest. Dacă ar promova donarea de organe, acolo unde se poate, desigur, ar fi salvate multe vieţi. Dar totuşi nu o fac. Nu vor fi răspunzători la Judecata de Apoi pentru binele pe care nu l-au săvârşit ?
R : Campania privind salvarea de vieţi prin donarea de sânge continuă conform protocolului dintre cele două instituţii, adică Patriarhia Română și Ministerul Sanatatii , astfel încât criza de produse sanguine cu care se confruntă spitalele să fie măcar atenuată. BOR este alături de suferința celor care au nevoie de un suport pentru viață cum ar fi și este sangele uman.
Când vă există o binecuvântare pentru un alt mod de a ajutor preoții vor face ascultare.
6. Dacă un creştin decide să-şi vândă un rinichi pentru a asigura hrana copiilor săi, e considerat păcat sau dimpotrivă o faptă bună, pentru că salvează un om ?
R : Suntem martorii unui comportament al omului care are pretenția de ființa autonomă și care îi dă impresia unei mentalități prin care crede că îi este permis totul. Traficul de organe umane este o problemă de maximă gravitate și cât se poate de reală. Sărăcia , disperarea unora de a trăi și a altora de a face bani duc la acest comerț sinistru.Omul lui Dumnezeu nu va accepta acest comerț prin care el însuși își riscă viața.
7. Dacă avem pe cineva din familie în moarte clinică, recomandaţi să ne dăm acordul pentru a i se lua organele bune, întru salvare altor vieţi ?
R : Părintele Cleopa spunea adeseori că fapta este ca şi omul. Are suflet şi trup. Trupul e fapta în sine, iar sufletul este scopul cu care o facem. Dumnezeu Se uită mai ales la sufletul faptei, adică la scopul ei. Conform învăţăturii noastre de credinţă, dragostea faţă de cineva trece dincolo de mormânt. De aceea, putem să ne manifestăm dragostea şi sub forma donării unui organ sau unei părţi a acestuia, în scopul salvării vieţii celui apropiat al nostru, ameninţat cu moartea. Acest lucru este înduioşător, mai ales când e vorba de situaţia în care mama sau tata îşi donează un organ copilului său. Este ca şi o continuare a procesului început odată cu conceperea şi naşterea sa. Dacă i-a dat viaţa, cum să nu-i dea un mădular necesar menţinerii vieţii ? De asemenea, donarea de sânge este un „transfer de viaţă“, care uneşte vieţile celor care oferă şi primesc sânge. Însă dacă scopul primar al acţiunii de transfer sau transplantare este agonisirea de câştig , atunci actul îşi pierde din semnificaţia sa altruistă şi generoasă.
8. Când vor învia morţii , un om de la care au fost prelevate toate organele, cum va mai fi „alcătuit” ?
R : Sfânta Scriptură afirmă lămurit că la Învierea cea de obşte trupurile noastre vor fi duhovniceşti, nestricăcioase, luminate, nemuritoare. Însuşi Mântuitorul vorbeşte despre aceste calităţi ale trupurilor noastre: „Atunci drepţii vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor“ (Matei 13, 43). De asemenea, Sfântul Apostol Pavel spune : „Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea“. (I Cor. 15, 50) Sfântul Grigorie de Nisa, referindu-se la calitatea corpurilor omeneşti la Învierea de obşte, a afirmat că „dacă acum pare că putem vedea sufletul prin trupurile oamenilor, la Înviere vom vedea trupurile prin sufletele lor“. Cu alte cuvinte, trupurile vor fi transfigurate, spiritualizate şi vor avea calitatea nemuririi. De aceea, primordial nu va fi trupul, ci identitatea duhovnicească a persoanei umane.
9. Credeţi că s-ar impune organizarea unui referendum naţional pentru a fi întrebat poporul dacă acceptă eutanasia ?
R : ” Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui …”
( Psalmul 32 , 12)
Dacă porunca lui Dumnezeu este : Sa nu ucizi ! ce rost ar mai avea un referendun ?
Părintele Onu Constantin
