„Tu însã, vorbește lucruri care se potrivesc cu învãțãtura sãnãtoasã” (Tit 2, 1).
„Fii cu luare-aminte asupra ta însuți și asupra învãțãturii pe care o dai altora; stãruiește în aceste lucruri, cãci dacã vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultã” (Tit 4, 16).
În acest articol, aș vrea sã mã refer la noi, cei înrolați în Oastea Domnului, dar nu prin cuvintele mele, ci prin ale fratelui Traian Dorz și prin cele ale Sfintei Scripturi.
Când vedem cu toții împrejurãrile în care trãim, simțim poate fiecare dintre noi cã trebuie sã ne cercetãm foarte atent, conform 2 Corinteni 13, 15.
Domnul Iisus a plãtit Prețul Suprem de Jertfã pentru mântuirea noastrã. De aceea trebuie sã fim conștienți cã nu putem merge oricum, dacã vrem sã ne mântuim.
Acum iatã câteva îndemnuri ale fratelui Traian: „Vã vorbesc la experiența de 70 de ani. Vã spun și acum cum v-am spus de atâtea ori plângând. Adicã sunt unele adevãruri pe care trebuie sã le repeți mereu acolo unde vezi cã oamenii care sunt nu sesizeazã importanța acestor adevãruri. Vã spun, cum v-am spus și alte dãți. Vã spun mereu și le spun mereu” (Cuvinte la Sãrbãtori Literare, pg. 117).
„Devotați-vã Lui cu toatã puterea și nu umblați dupã El șchiopãtând și tânjind. Alipiți-vã de Domnul, faceți acest contact divin cu El, cum face becul cu uzina, ca sã capete putere de iluminat și de încãlzit” (Ibidem, pg. 27).
O adunare este binecuvântatã când cei din fruntea ei, când bãtrânii ei, când îndrumãtorii ei trãiesc în curãție și în luminã. (…)
Se pune întrebarea de ce este tineret neascultãtor, dezordonat? (…)
Ce va fi din oamenii aceștia și ce se va face din cãsãtoria lor și din neascultarea lor? Rãspunsul este cã bãtrânii adunãrii nu trãiesc o viațã dupã voia lui Dumnezeu. Dacã bãtrânii sunt mai jos decât li-e starea lor, și tineretul devine neascultãtor. (…)
Nu ne-a silit nimeni sã venim la Dumnezeu. De bunã voie am venit. Și am pus legãmânt cã-L vom asculta. De ce nu-L ascultãm pe Dumnezeu? (…)
Dacã am venit la Domnul, de ce nu ne predãm toatã inima ca toate compartimentele inimii sã le curãțeascã Dumnezeu și sã le sfințeascã?
Atunci înfãțișarea noastrã din afarã va fi înfãțișarea noastrã dinlãuntru. E vremea sã ne spunem adevãrul unii altora. Și sã ne aducem aminte de condițiile lui Hristos. Aceste lucruri ne obligã pe noi la foarte multe. Sã ținem seama de condițiile Domnului. Dacã nu vrem sã ascultãm, noi compromitem Lucrarea lui Dumnezeu. Și, decât s-o compromiteți, mai bine spuneți: «Bunã ziua, fraților! Bunã ziua, Doamne! Nu sunt în stare sã trãiesc dupã voia Ta. Mã duc sã trãiesc în lume dupã cum îmi place mie». Cel puțin mã pierd numai pe mine însumi, nu mã fac vinovat de cãlcarea Cuvântului lui Dumnezeu” (ibidem, pg. 370-372).
Un alt îndemn al fratelui Traian este pentru surorile din Oastea Domnului: „Nu vã permiteți comportãri lumești, dacã vreți sã plãceți lui Dumnezeu. Dacã învelitoarea capului ne-a fost datã ca un semn din cer și poruncitã în Cuvântul lui Dumnezeu, sã nu ne-o socotim ca o povarã, nici ca o rușine, cãutând cum sã scãpãm cât mai repede de ea. S-o socotim ca o binecuvântare și ca un semn primit de la Dumnezeu” (ibidem, pg. 384).
„Orice femeie, tânãrã sau în vârstã, fetițã, fecioarã, nevastã, mamã, bunicã, care îndrãznește sã stea la rugãciune fãrã acoperitoare a capului sãu sã știe cã pãcãtuiește, prin necinstirea aceasta, contra Numelui lui Dumnezeu și a Cuvântului Sfânt. (…) Apoi și cealaltã îmbrãcãminte sã fie decentã, cuviincioasã, așezatã în rânduialã pe cap” (Strângeþi fãrâmiturile, vol. 3, pg. 159).
„Îndurã-Te, Doamne, de adunãrile bolnave și vindecã-le!
Îndurã-Te, Doamne, de adunãrile care au devenit lumești și fã-le duhovnicești!
Îndurã-Te de tineretul Tãu care este așa de aplecat și ispitit spre duhul lumii!” (Cuvinte la Sãrbãtori Literare, pg. 418).
Vasile ONUȚ
