SCRISOAREA IV
Ciprian, Ceciliu, Victor, Sedatus, Tertullus, împreună cu preoţii aflaţi de faţă, urează sănătate fratelui Pomponius
1.1. Îţi citim scrisoarea, preaiubite frate, pe care ai trimis-o prin fratele nostru Paconius, în care ceri şi exprimi dorinţa ca noi să-ţi răspundem în scris ce părere avem despre aceste fecioare, care, după ce au hotărât odată să-şi păzească neîntrerupt şi cu tărie votul1, s-a aflat mai apoi că au rămas peste noapte împreună în acelaşi pat cu bărbaţi, între care spui că unul este diacon. Mai ales că tot ele, care au mărturisit că au dormit cu bărbaţii, pretind că sunt neatinse.
2. Apoi, în legătură cu ce ne-ai cerut sfatul, să ştii că noi nu ne îndepărtăm de tradiţiile Evangheliei şi Apostolilor, astfel încât fraţii şi surorile noastre să fie statornic şi cu tărie sfătuiţi şi pentru cape toate căile folosului şi mântuirii să se păzească învăţătura Bisericii, de vreme ce Domnul spune şi astfel grăieşte:
Vă voi da vouă păstori după inima Mea, care vă vor păstori, hrănindu-vă cu învăţătură.1
Şi iarăşi scris este: 2
1 Statutul de călugăriţe, care şi-au asumat votul fecioriei şi rigorile mo¬nahismului. Fecioarele despre care se vorbeşte sunt În exclusivitate monahii, mirese închinate lui Hristos.
2IeremiaIII, 15.
Cel ce leapădă de la el învăţătura nefericit este. iar în Psalmi chiar Sfântul Duh ne învaţă, spunând: Păziţi învăţătura ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea dreaptă, dese va fi aprins mânia Lui asupra voastră.1
2.1. Aşadar, frate preaiubit, în primul rând, nici noi întâistătătorii, nici poporul2 nu trebuie să ne străduim pentru nimic altceva decât, ca unii care avem frica lui Dumnezeu, să ţinem sub toată paza preceptele sfinte ale învăţăturii şi să nu îngăduim ca fraţii noştri să rătăcească şi să trăiască după mintea şi plăcerea lor, ci să-i sfătuim cu credinţă pe fiecare în parte şi să nu îngăduim ca fecioarele să locuiască împreună cu bărbaţii, şi cu atât mai puţin să doarmă ori să trăiască împreună cu ei, de vreme ce şi pofta acum nezăgăzuită şi vârsta primejdioasă se cer înfrânate şi stăpânite, pentru a nu i se da prilej diavolului viclean, care abia aşteaptă să se năpustească, de vreme ce Apostolul spune:
Nu daţi loc diavolului.4
2. Corabia trebuie scoasă cu grijă din locurile primejdioase, ca să nu se sfărâme între pietre şi stânci. încărcătura trebuie scoasă degrabă din flăcări, mai înainte ca acestea s-o mistuie. Nimeni nu e în siguranţă, de stă mult timp prea aproape de primejdie. Nici nu poate scăpa de diavol robul lui Dumnezeu, care s-a lăsat prins în laţurile aceluia. Trebuie să se lucreze repede pentru a le desface, câtă vreme mai pot fi desfăcute, fiind încă nevinovate, căci mai târziu, după ce se vor fi împletit într-o strânsă lucrătură, nu se vor mai putea desface, cu toată strădania noastră.
3. În sfârşit, câte grele căderi ale multora vedem că se întâmplă aici şi prin ce legături neîngăduite şi primejdioase de acest
1 înţelepciunea lui Solomon III, 11.
2 Psalmi II, 12.
3 Evident poporul lui Hristos, aici monahii de orice rang.
4Efeseni IV, 27.
Fel luăm seama, cu cea mai mare durere a sufletului nostru, cum sunt stricate prea multe fecioare! Or, dacă din credinţă s-au dăruit lui Hristos, să rămână fără de vorbă smerite şi curate, să aştepte astfel, tari şi statornice, răsplata fecioriei; dacă însă nu vor să îndure ori nu pot, mai bine să se mărite decât să cadă în foc, din pricina păcatelor. De asemenea, să nu aducă smintire nici fraţilor ori surorilor, de vreme ce scris este:
Dacă o mâncare sminteşte pefratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca sa nu aduc sminteală fratelui meu.1
3.1. Şi să nu socotească vreuna că se poate apăra cu această dezvinovăţire, anume că poate fi cercetată şi dovedită de este fecioară, căci senşală adesea şi mâna şi ochiul moaşelor, astfel încât, chiar de-a fost găsită fecioară în acea parte unde poate fi astfel o femeie, putea totuşi păcătui cu altă parte a trupului, ce poate fi pângărită, dar nu poate fi dovedită. Vai, cât sunt de ruşinoase şi urâte chiar culcarea împreună, chiar îmbrăţişarea, chiar sporovăiala şi sărutul a doi inşi care dorm împreună, câtă neruşinare şi cât păcat mărturisesc!
2. Dacă un soţ, venit pe neaşteptate, îşi află soţia culcată cu altul, oare nu se mânie şi nu tremură de durerea ofului şi nu ia sabia în mână? Vai, cât de mult se supără şi se mânie şi cu ce pedepse ameninţă legăturile păcătoase de felul acesta şi Hristos, Stăpânul şi Judecătorul nostru, când vede că o fecioară, dăruită Lui şi închinată sfinţeniei Lui, stă culcată alături de altul!
3. Suntem datori să prevenim prin orice sfat şi să trudim ca fiecare dintre fraţii noştri să poată scăpa de sabia Lui duhovnicească şi de ziua Judecăţii ce va să vină. Şi, de vreme ce se cade ca toţi să păzească întru totul învăţătura, cu atât mai mult se cuvine ca întâistătătorii şi diaconii să se îngrijească de aceasta, ca să dea celorlalţi pildă şi adeverire prin purtarea şi caracterul lor. Căci cum pot fi ei modele de cinste şi înfrânare, dacă de la ei înşişi pornesc dovezile de stricăciune?
1ICorinteni VIII, 13.
4.1. De aceea, cu înţelepciune şi tărie ai procedat, preaiubite frate, când ai afurisit pe diaconul care a petrecut noaptea cu o fecioară, ba încă şi pe ceilalţi, care luaseră obiceiul de a se culca cu fecioarele. Iar de se vor fi pocăit pentru această nelegiuită împreună dormire a lor şi se vor fi despărţit, fecioarele să fie cercetate cu atenţie de moaşe şi, de vor fi găsite fecioare, după împărtăşanie, să fie primite în biserică, însă cu această condiţie: dacă se vor întoarce la aceiaşi bărbaţi ori de vor locui cu ei în aceeaşi casă sau sub acelaşi acoperiş, să fie izgonite cu mai grea osândă şi unele ca acestea să nu fie mai apoi uşor primite în Biserică. Dacă însă, vreuna dintre ele va fi fost prinsă ca fiind stricată, să facă deplină pocăinţă, căci una ca ea nu a greşit faţă de soţ, ci faţă de Hristos, astfel ca mai pe urmă, la timpul potrivit, să se întoarcă la Biserică, după ce se va fi mărturisit.
2. Iar dacă stăruiesc în cerbicie şi nu se despart, să ştie că, prin această neruşinată încăpăţânare a lor, nu pot fi primiţi de noi în Biserică, pentru a nu da, prin greşelile lor, pildă spre cădere. Nici să socotească că poate exista un motiv de vieţuire şi mântuire pentru ei, de nu se vor fi supus episcopilor şi preoţilor, de vreme ce în Deuteronom spune Domnul:
Şi cine se va purta îndărătnic, încât să nu asculte pe preot, oricare va fifost el în zilele acelea, să moară omul acela, şi tot poporul se va teme când va auzi, şi nu se vor mai purta cu necuviinţa de acum.1
Dumnezeu a poruncit să fie ucişi cei care nu ascultă de preoţii Săi, a hotărât timpul judecăţii Sale pentru cei care nu se supun.
1Deuteronom XVII, 12 şi 13.
3. Şi într-adevăr erau ucişi cu sabia atunci când tăierea împrejur1 trupească era în putere: acum însă, pentru că circumcizia începe a fi duhovnicească la robii credincioşi ai lui Dumnezeu, trufaşii şi îndărătnicii sunt ucişi cu sabia Duhului, de vreme ce sunt îndepărtaţi din Biserică. Căci nu pot vieţui în afara ei, deoarece una este casa lui Dumnezeu şi nimeni nu poate avea mântuirea decât în Biserică. Faptul că obraznicii pier atunci când nu ascultă şi nu se supun învăţăturilor mântuitoare îl mărturiseşte Sfânta Scriptură, care spune:
Cel nesupus nu-l iubeşte pe cel care-l mustra. Cei ce urăsc mus¬trarea ruşinos vor pieri.1
5.1. Aşadar, frate preaiubit, dă-ţi silinţa, pentru ca cei nesupuşi să nu fie nimiciţi şi să piară, ca să-i îndrumi, pe cât poţi, pe fraţii noştri prin sfaturi mântuitoare şi să-l îndemni pe fiecare spre mântuirea sa. Anevoioasă şi îngustă este calea pe care propăşim în viaţă, dar preaînalt şi mare este rodul, atunci când ajun¬gem la izbândă. Cei care s-au scopit2 odată pentru a ajunge în împărăţia cerurilor, ca în toate să placă lui Dumnezeu, să nu re¬fuze a da ascultare episcopilor lui Dumnezeu, nici să se facă prilej de smintire pentru fraţi în Biserică.
2. Şi, chiar dacă în clipa de faţă par a fi supăraţi pe noi, totuşi noi o să-i mustrăm cu sfat mântuitor, ştiind că şi Apostolul a spus:
Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?4
Iar dacă ei ne vor fi dat ascultare, avem un lucru foarte plăcut. Prin cinstirea cuvântului nostru i-am îndrumat să fie statornici pe calea spre mântuire. Dacă însă unii stricaţi nu vor vrea să se supună, să spunem iarăşi după acelaşi Apostol:
1 Circumcizia, circumcisio, ca act ritual formal.
2 Pildele lui Solomon XV, 12 şi 10.
3 Castrarea, ca practică vremelnic curentă, le-a fost interzisă de la o vreme credincioşilor, mai cu seamă monahilor.
4 Galateni IV, 16.
De-aş vrea să fiu pe plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos1. Dacă nu-i putem convinge pe câţiva, încât să-i facem pe ei a fi pe plac lui Hristos, totuşi noi cu siguranţă, căci ţine de noi, să facem pe plac Domnului Hristos şi Dumnezeului nostru, ca unii ce păzim poruncile Sale.
Îţi doresc, frate preaiubit şi preadorit, să fii întotdeauna bine sănătos în Domnul.
1 Galateni 1,10.
SFÂNTUL CIPRIAN EPISCOPUL CARTAGINEI
Scrisori / Editura Sophia
