- La oamenii de astăzi găsești orice, în afară de gânduri bune, care sunt atât de rare.
- Boala cea mai mare a epocii noastre sunt gândurile deșarte ale oamenilor, care poartă neliniștea lumească. Și vindecarea o dă doar Hristos, fiind de ajuns ca oamenii doar să se pocăiască și să se întoarcă către Acesta.
- Boala cea mai mare a omului este cugetul lui „stricat”.
- La începutul vieții lui duhovnicești, omul alungă gândurile rele prin meditația duhovnicească, prin rugăciune, și prin lupta lui jertfelnică. După aceea vin în întregime gândurile cele bune. Mai târziu, încetează și gândurile bune și vine iluminarea dumnezeiască.
- Experiența duhovnicească se dobândește prin „săgețile” diavolilor, primite de ostașul lui Hristos. Înainte să înceapă lupta, diavolul începe “bombardamentul” cu gânduri. Și rugăciunea lui Iisus este cea mai bună armă împotriva gândurilor.
- Când omul vede un anume lucru, să nu judece, nici să primească gândurile cele de-a stânga. Este nevoie de mare atenție! Gândul vine și tu deschizi poarta. „Ia să văd hoțul!”, zici tu, și intri în vorbă cu el. Și, în loc să-l alungi degrabă, tu stai și pălăvrăgești cu el, și după aceea te fură.
- Să nu rămână gândul rău multă vreme înlăuntrul tău, pentru că îți provoacă pagubă mare.
- Ca mintea și inima unui creștin luptător să se curățească, trebuie ca acesta să nu primească gândurile rele, nici să gândească cu viclenie. Să se lupte pe cât poate, simplu, smerit și cu dăruire.
- Toată viața duhovnicească este fundamentată pe gând.
- Astăzi, când în lume păcatul a devenit o modă, omul înțelept trebuie să-și îndrepte cugetul său și să evite pricinile care-l provoacă, ca și albinele fumul, pentru că sufletul lui se va aprinde.
- Gândurile de hulă sunt precum avioanele care ne deranjează prin zgomotul lor, când zboară pe deasupra fără voia noastră, și nu putem să le împiedicăm.
- Gândurile de hulă sunt toate ale diavolului și omul nu poartă nicio vină dacă nu le primește.
- Iar cea mai bună înfruntare a lor este cântarea și Rugăciunea lui Iisus.
- Prin gândurile de hulă, diavolul îi chinuiește pe oamenii sensibili, ca să-i ducă la amărăciune și deznădejde.
- Când gândurile vă necăjesc, să nu le dați absolut nicio importanță. Lăsați câinii să latre!
- Și un singur gând de mândrie dacă trece prin mintea voastră, acesta ia avânt și pierde toate virtuțile voastre.
- Diavolul nu poate să cunoască gândurile bune ale oamenilor.
- Gândul viclean, când uneltește cu omul trupesc, face un rău îndoit sufletului. Așa cum diavolul când uneltește cu omul rău, face un rău îndoit lumii.
- Fiecare judecă lucrurile după măsura stării lui duhovnicești. Dacă unul are cugetul stricat, și „mașina lui este stricată”, și chiar aur să pui întrînsa, va face „gloanțe de aur”, ca să ucidă.
- Omul care ascultă de gândurile lui, dacă este monah se rătăcește, dacă este mirean își pierde mintile.
sursa: Mica filocalie / cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Egumenița, 2009
