Istoria păstrează o întâmplare cu mult înțeles sufletesc. Romanii stăpâneau odinioară între lume. Împărăția romană și numele de roman ajunseseră la faimă și putere mare în toată lumea. S-a întâmplat însă ca într-un război cu Samniții, Romanii au căzut înfrânți. Pe cei prinși, Samniții i-au trecut printr-o umilință mare, în locul Caudium. Din lăncile romane, făcură o poartă joasă în formă de jug și legându-i cu mâinile la spate, îi trecură doi câte doi, prin jugul acesta, cu capetele aplecate. Această umilire a rămas în istorie sub numele de “jugul caudin”.
Era această umilire ne mai pomenită pentru falnicii soldați romani și pentru împărăția romană. Romanii nu purtau uitare acestei umiliri. Se ridicară cu război împotriva umilitorilor și îi bătură.
Un adânc înțeles sufletesc este în istoria aceasta. Și noi creștinii suntem un fel de “Romani” cărora ni s-a dat, de sus, puterea “sa stăpânim pământul acesta”. Avem și noi o împărăție care cuprinde toată lumea. Avem împărăția lui Dumnezeu, din mijlocul nostru (Luca 10,29). Fiecare dintre noi purtăm gloriosul nume de cetățean și ostaș al împărăției lui Dumnezeu. Se întâmplă însă adesea și cu noi ceea ce s-a întâmplat cu Romanii. Ne avem și noi dușmanii care ne atacă (vrăjmașul diavol și ispitele lui). Și ce dureros e să vezi pe cineva căzând în această luptă! Și ce dureros este să vezi cum umilește diavolul pe cei ce i-a bătut și i-a luat în prinsoarea lui. Uitați-vă, spre pildă, la cel bețiv, cum își bate joc diavolul de el, cum îl umilește, cum îl face de râs și de batjocură. Și ce și mai dureros este să vezi pe creștinul purtând în liniște această rușinoasă robie! Despre Romani spune istoria că n-au putut suferi umilința jugului caudin. Nu s-au lăsat până n-au scuturat acest jug rușinos. Însă, vai, “Romanii” ăștilalți –creștinii de azi – poartă cu umilință jugul lui Satana și robia lui cea rușinoasă. În toate părțile poți vedea creștini cu jugul acesta rușinos după cap – și nici habar n-au să înceapă războiul cel sfânt pentru scurtarea lui. Ah, ce rușine și ce umilință mare este a fi biruit și umilit de puterile cele diavolești! Eu te rog, să nu mai suferi această rușine. “Răscoală-te” și scutură jugul robiei. Intră în Oastea Domnului care a început această “răscoală”… intră în războiul cel sfânt al mântuirii tale sufletești.
Oastea Domnului, anul 1930, Nr. 11