Dac-aş putea să mă întorc înapoi în timp, aş încerca să vorbesc ma puţin şi să ascult mai mult, am pierdut atatea bucurii, pentru că nu am ştiu să ascult, n-am ştiut să aştept…Au fost momente în viaţa mea, cand m-am înfuriat pentru că n-am avut tăria să fiu calm, am spus cuvinte pe care mai tarziu am dorit să nu le fi spus, pentru că nu am avut tăria să renunţ la eul meu, pentru că nu am avut tăria să tac, pentru că nu am ştiut să aleg, din două cuvinte, pe cel mai scurt, pe cel mai frumos, pe cel mai plin de pace., de dragoste…Cuvintele ce urmează sunt un semnal de alarmă în privinţa aceasta:
“ …Evanghelia adevărată nu se propovăduieşte mai întâi cu cuvântul, ci mai întâi se propovăduieşre cu tăcerea. Şi nu numai cu picioarele, ci mai întâi cu genunchii şi numai întâi cu vorbele gurii, ci mai întâi cu lacrimile ochilor şi numai întâi cu gesturile mâinilor, ci mai întâi cu bătăturile lor. Evanghelia propovăduită în felul acesta este singura Evanghelia vie, adevărata, rodnică şi sfântă. Şi propovăduitorii unei astfel de Evanghelii sunt adevăraţii trimişi ai lui Hristos. Toţi ceilalţi – care nu sunt aşa şi nu fac aşa – sunt nişte diletanţi netrebnici, nişte profitori ai cucerniciei care şi-au făcut din Evanghelia o meserie convenabilă şi din Hristos un motiv de câştig uşor şi necinstit. Tu din care aceste două tagme faci parte? Se vede după mâinile tale, după genunchii tăi, după viaţa ta!” ( Traian Dorz )
Sorin
Pentru mine bârfa e un lucru extrem de urât! Îl consider distructiv pentru relaţiile dintre oameni, din biserică, din adunare. E păcatul defăimării, iar defăimătorii nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu…
Bârfitorii, defăimătorii, dovedesc lipsa iubirii…
Doamne, umple-mi inima cu iubirea Ta, şi nu-mi lăsa cuvintele mele să îl rănească pe semenul meu! Pune în gura mea cuvântul cumpătat, înţelept, ziditor, înalţător….pentru slava Numelui Tău şi zidirea aproapelui meu!
Miriam
