De vãd o floare-mi pare
cã Faţa Ţi-am vãzut
şi-n sfânta-Ţi adorare
strâng floarea şi-o sãrut.
De simt o adiere
de vânt înmiresmat
a Ta apropiere
mã-ncântã-nfiorat.
De-aud glas de cântare
din rugãciune smult
cã-i glasul Tãu îmi pare
şi-ascult, ascult, ascult…
Şi-aştept din clipã-n clipã
aievea sã trãiesc
purtat pe-a Ta aripã
minunea ce-o doresc.
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
