Oastea Domnului

Deschid ferestrele luminii Tale, Stăpâne

„De mila Ta, Stăpâne, e plin pământul” (v.64).

Cum poate pământul să fie plin de iubirea Domnului dacă nu prin mijlocirea Patimilor Domnului Iisus Hristos?

Plin este pământul de mila Domnului, pentru că tuturor le-a fost dăruită iertarea păcatelor, pentru că deasupra tuturor El face să răsară soarele: „Ca să fiți fii ai Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (cf. Matei 5,45), acel Soare de taină, acel Soare al dreptății venit pentru toți, Care a suferit pătimirea și a înviat pentru toți, pentru a șterge păcatul lumii.

Și dacă vreunul nu crede în Hristos, el este cel care se oprește pe sine de la un dar, altfel oferit tuturor, ca atunci când unul, oarecare, închide fereastra casei și nu lasă să intre razele soarelui; nu se poate, desigur, spune că soarele s-a stins,s-a întunecat pentru toți, doar pentru că un oarecare  a decid să renunțe la căldura sa. Este vina acelui nesocotit dacă nu lasă să intre darul luminii oferite tuturor; soarele, dinspre partea lui, nu și-a pierdut nimic din puterile sale.

Sfântul Ambrozie al Milanului, din „Viu va fi sufletul meu” – părți alese din Comentariul la Psalmul 118, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2000