Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home DESPRE COMUNIUNEA NOASTRĂ CU DUMNEZEU ( II )

DESPRE COMUNIUNEA NOASTRĂ CU DUMNEZEU ( II )

DESPRE COMUNIUNEA NOASTRĂ CU DUMNEZEU ( II )

„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Lc 2, 14) – era cântarea îngerească ce se intona în acordurile perfecte în momentele venirii pe lume ale Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, Care a deschis calea refacerii, a unităţii, a comuniunii oamenilor cu Dumnezeu.

Păcatul destramă fiinţa omenească, distruge viaţa socială a oamenilor. Prin Domnul Iisus Hristos cel Răstignit şi Înviat se reface dorul, legătura cu Dumnezeu, unitatea şi comuni-unea între credincioşi prin unirea noastră cu El şi părtăşia dragostei divine.

Prin legătura şi comuniunea credincioşilor cu Dumnezeu, se aduce laudă şi preamărire lui Dumnezeu: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, cântându-I-se cântarea îngerească şi de către noi, oamenii: „Mărire Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina! Mărire întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. A doua treaptă de urcat este comuniunea şi unitatea noastră cu El în mărturisirea credinţei celei adevărate. A treia treaptă de urcat este comuniunea şi unitatea noastră cu Domnul Iisus Hristos prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. A patra treaptă de urcat este comuni-unea şi unitatea noastră cu El prin Duhul Sfânt şi părtăşia frăţească în Duhul Sfânt.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său, este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: Cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său (cf. I In 4, 20-21).

Adevărul şi iubirea sunt daruri de la Dumnezeu. Adevărul în iubire se arată. Dragostea să fie plină de credinţă şi credinţa să fie plină de dragoste. Numai aşa făcând, ne eliberăm de egoism şi scăpăm de orgoliu. Sus să avem inimile!

Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh…

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi… Acestea sunt părţi din Sfânta Liturghie, la care răspundem cu falsitate dacă nu suntem în Adevăr. Frica este fiorul sfânt şi evlavia adâncă a sufletului în faţa adevăratului mister al comuniunii noastre cu Hristos-Domnul.

Cuprins şi inundat de acest minunat fior, Sf. Ap. Pavel scria Galatenilor: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal 2, 20). Cu alte cuvinte, un nou eu, o nouă trăire, o nouă mărturisire. „Hristos în voi, nădejdea Slavei!” (Colos 1, 27-28).

va urma

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!