Despre „liniştea” şi „pacea” pe care o au cei răi şi necredincioşi.
Te simţi tare în Domnul şi tare în credinţă, iubitul meu frate? Apoi, griji, căci poate în clipa aceea Satana îi zice Domnului: Da, e uşor credinciosului cutare să se laude cu credinţa lui până când îi merge bine… dar ia dă-mi-l, Doamne, pe mâna mea, pe ispita mea şi atunci se va vedea ce se va alege de credinţa lui!
Iar dacă Domnul îi îngăduie lui Satan acest examen (ca oarecând faţă de Iov), atunci încep atacurile şi ispitele cele grele. Şi, ca să te clatini, ştii ce-ţi pune Satana mai întâi sub ochi? Îţi pune necazurile ce le ai de când te-ai făcut credincios. Iar faţă de aceste necazuri îţi pune „liniştea” şi „pacea” pe care o au cei răi şi necredincioşi. „Vezi – parcă îţi şopteşte ispita lui Satan – toată lumea trăieşte în pace, numai tu cu credinţa ta ai ajuns de vrajbă şi ocară în sat”.
Este o ispită grea aceasta şi contra ei trebuie să slobozim toată credinţa noastră.
Eu mă gândesc că şi pe mine m-a urmărit Satana ani de zile cu această ispită. Îmi aduc aminte, când am căzut mai întâi în frontul Lucrării Domnului şi am plecat bolnav de moarte la Geoagiu, unul din cei mai de aproape ai mei îmi scria (ca răspuns la o scrisoare a mea, în care spuneam că mă încred în Domnul): Aşa eşti tu… tot cu Domnul în gură, „mă ajută Domnul”, „nu mă lasă Domnul”… şi iată, acum zaci acolo, şi aici acasă sunt datorii de sute de mii.
Cât m-au durut pe mine aceste cuvinte în dosul cărora era ispita lui Satan, dar Dumnezeu nu m-a lăsat.
În decursul celor paisprezece ani de frământări, boli, suferinţe, dureri, necazuri, Satana mi-a pus mereu în faţă ispita de la Iov 21. Dar, slăvit să fie Domnul! El nu m-a lăsat.
Fraţii mei! Orice încercări vor veni peste credinţa şi ostăşia noastră, să ne gândim mereu la Mântuitorul nostru cel Scump şi la istoria lui Iov.
Preot Iosif Trifa
Examenul lui Iov (Din şcoala suferinţei)
Ediţia a III – a, Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001
Lasa un comentariu