Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Diferite metode ale diavolului

Diferite metode ale diavolului

Diferite metode ale diavolului

IMG_6596Fratele Ghiţă PRECUPESCU

Ne înspăimântăm prin câte feluri lucrează diavolul prin posibilitatea aceasta a cunoaşterii şi cum încearcă să-l amăgească pe om. Savanţii s-au luptat şi se luptă, mai ales acum în veacul nostru, să descopere secretul vieţii veşnice. Au pătruns în celulă, au ajuns să o descifreze, au ajuns să găsească codul genetic şi ei speră ca să ajungă şi la descoperirea secretului vieţii. Să nu ne mirăm! Între cele două Războaie Mondiale, la Oxford, o echipă de savanţi a ajuns până acolo încât a reuşit să creeze un ou, pornind de la substanţele chimice din care este alcătuit oul; îl puneai lângă celălalt ou şi nu puteai să deosebeşti care este făcut de om şi care-i făcut de găină. Şi totuşi s-a ajuns să se vadă care este oul găinii şi care este oul creat de om: când l-au pus sub cloşcă, toate celelalte ouă au scos pui, iar oul făcut de mâna omului a rămas neputincios. De ce? Pentru că viaţa nu este în mâna omului, ci în mâna lui Dumnezeu. Nişte fachiri, nişte  yoghini au venit la această universitate şi unul din ei a înghiţit o jumătate de kilogram de cianură de potasiu. Dacă iei un miligram din aceea şi ţi-ai pus-o pe limbă, ai murit imediat. Ei bine, yoghinul nostru n-a murit. A eliminat întreagă toată această substanţă şi ea n-a avut putere asupra lui. Oamenii s-au minunat. Altul a intrat în pământ, l-au îngropat şi l-au ţinut acolo câteva zile. Şi după câteva zile l-au dezgropat şi el a fost viu. Şi oamenii tare s-au mai minunat! Iată ce poate face omul! Iată, aceasta este puterea cea mare a lui Dumnezeu, cum spune în Faptele Apostolilor despre Simon magul. Ei, cu toate acestea, toţi aceştia care au făcut spectacole au murit, azi nu mai sunt. Cu toată fiinţa lor, la viaţa veşnică n-au putut să ajungă, pentru că la viaţa veşnică nu se ajunge decât prin Domnul nostru Iisus Hristos; în El avem plinătatea vieţii, în El avem totul, în El găsim tot ceea ce îi poate fi dat unui om ca să fie fericit. De aceea Dumnezeu, prin dragostea Lui, a îngăduit pe Fiul Său pentru ca noi să-L cunoaştem şi să credem în El şi să trăim învăţătura Lui. El a venit să ne dea viaţa din belşug. Nu oricum! Din belşug. Oamenii au încercat de-a lungul timpului şi încearcă să învingă moartea, să învingă uitarea. Faraonii au ridicat piramide; şi astăzi înfruntă veacurile. Dar totuşi şi ele vor fi supuse nimicirii. Alţii au creat opere de artă extraordinare; ei au murit. Alţii se uită la opera lor, se minunează şi se desfată cu opera aceea, dar ei au murit; şi cei care se desfată cu operele acelea nu obţin viaţă veşnică. Viaţa veşnică este numai în Dumnezeu. La aceasta ne cheamă Cuvântul Sfânt. Ar fi o nedreptate ca, după ce am fost creaţi, după ce am văzut toate frumuseţile lui Dumnezeu, am văzut toate lucrările Lui, ne-am bucurat în cele mai frumoase momente ale vieţii noastre de adevărata viaţă, deodată să se încheie totul. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. El este Dumnezeul celor vii, Dumnezeul celor care au fost răscumpăraţi prin Jertfa Domnului Iisus. Religiile necreştine, care apar acuma în zilele noastre aici în ţară şi se dezlănţuie asupra tineretului cu o furie oarbă, căutând să-i amăgească nu numai pe ei, ci şi pe cei în vârstă, religiile acestea fug de a se pronunţa asupra vieţii veşnice, pentru că n-o pot da.
Budismul ne făgăduieşte nefiinţa. Ei socotesc că nefiinţa, întoarcerea în increat înseamnă linişte, înseamnă pace, înseamnă că ai ieşit din toate şi, deci, nesimţind nimic, nu mai suntem deloc. Ei aşa consideră, că unde este viaţă
este suferinţă. Deci, sfârşitul tuturor lucrurilor şi al zborului prin cosmos pe care îl văd ei, ca să realizezi cunoaşterea, sfârşeşte în nefiinţă. Ei ne promit nefiinţa, destrămarea; Iisus Hristos ne promite viaţa veşnică. Mulţi vor zice: „Dar sunt interesante”. Da, sunt foarte interesante, dar nu tot ceea ce este interesant este frumos, este adevărat. Poate fi frumos, dar poate să nu fie adevărat. Toate sunt slobozi să le facă, dar nimic să nu pună stăpânire pe mine; toate sunt îngăduite să le facă, dar nu toate sunt de folos. Deci noi trebuie să cercetăm duhurile şi să le respingem pe toate acelea care neagă pe Iisus Hristos.

Acolo, în religia, în filosofia în care Iisus Hristos este coborât la nivelul altor aşa-zişi profeţi şi întemeietori de religie, acolo unde cineva spune că l-a văzut pe Buddha, l-a văzut pe Krishna şi L-a văzut şi pe Iisus Hristos, acela se înşeală. Este un singur Nume în care putem fi mântuiţi noi, fiii oamenilor, nu numai pe pământ, ci şi în cer, este „Iisus Hristos”.

Are yoga o parte a ei de înviorare a fizicului, dar, la un moment dat, te desparte de Hristos. Am discutat chiar cu cei care erau la aceste cursuri de yoga, iar unul spunea: „N-am putut să mai rămân şi ei au văzut că mă îndoiesc şi atunci m-au respins, au zis că eu nu mai pot participa mai departe”. Deci, dacă yoga şi dacă orice lucru din lumea aceasta ajunge la un moment dat să mă despartă de Hristos, trebuie să fug de ea, iar dacă sunt slab, e mai bine să fug de la început. Feriţi-vă de tot ceea ce se pare că este rău! Noi avem în cuvântul lui Dumnezeu şi în învăţătura Bisericii tot ce ne trebuie ca să fim fericiţi, tot ce ne trebuie ca să cunoaştem, căci în El este deplina cunoştinţă şi dacă Îl avem pe El din belşug, nu vom duce lipsă de niciun fel de cunoştinţă, de niciun fel de lucru, ci, dimpotrivă, vom cunoaşte totul şi vom trăi totul cu plinătate.

Dacă am fost chemaţi la viaţă aici, în Biserica lui Dumnezeu, aici, în Lucrarea Lui sfântă, în Lucrarea Oastei Domnului care ne-a trezit din moarte la viaţă, atunci să căutăm să Îl cunoaştem pe Domnul, să-L gustăm pe Domnul. „Veniţi şi gustaţi, să vedeţi cât de bun este Domnul!” Să venim, deci, să gustăm din cuvântul Lui, din adevărul Lui, dar nu numai să rămână o teorie, căci cunoştinţa adevărată este aceea care rezultă din trăirea lui Iisus Hristos şi a adevărurilor Lui. Atât Îl cunoaştem şi-atât recunoaştem cât Îl trăim pe Hristos: Îl trăim puţin, Îl cunoaştem puţin; Îl trăim din belşug, Îl cunoaştem din belşug; şi-atunci viaţa noastră devine, într-adevăr, o plinătate, un lucru desăvârşit prin El. Noi dăm puţin, El dă mult…

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!