Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
Frica este totdeauna un rău sfătuitor.
Frica de viaţă i-a dus pe foarte mulţi la sinucidere şi la pierzare.
Frica de moarte i-a dus pe foarte mulţi la lepădare de credinţă şi la tăgăduirea lui Hristos.
Frica de sărăcie i-a dus la furturi,
frica de oameni i-a dus şi îi duce încă pe foarte mulţi la vânzări şi la trădări.
Frica duce la tot felul de păcate şi nelegiuiri, care de care mai nefericite.
Ce tristă privelişte pentru Domnul şi pentru ai Săi este totdeauna un om fricos!
Când este robul lui Hristos, fricosul se teme de oameni,
iar când ajunge robul oamenilor, nu se mai teme de Dumnezeu şi nu se mai teme de păcat.
Când omul nu se teme de păcat,
şi nu se teme de conştiinţa sa,
şi nu se teme de Cuvântul lui Dumnezeu,
şi nu se teme de Judecata şi de osânda Lui,
şi nu se mai teme de nimeni şi de nimic,
ştiindu-se mare sau sprijinit de cei mari ai lumii,
atunci omul care, înainte, când nu avea garanţia celor puternici omeneşte, era plin de laşitate, îndată ce ajunge în slujba şi sub protecţia oamenilor, devine curajos şi îndrăzneţ, ca un câine asmuţit de stăpânul său, care sare să-şi sfâşie proprii săi fraţi.
El, care, înainte de-a ajunge sluga oamenilor, era plin de teamă, fiindcă n-avea nici duhul, nici tăria lui Hristos, Cel care i-ar fi dat curaj şi putere,
îndată ce, din frică ajunge vânzător de fraţi, se face ca Iuda, căpetenie de gloată,
şi le strigă celor ce-l urmează, ca un mare curajos: Nu vă temeţi, veniţi cu mine, eu garantez…
Fiindcă se bizuieşte pe apărarea oamenilor a căror iscoadă nelegiuită a ajuns
şi în mâinile cărora îi duce să-i piardă pe fraţii săi şi pe binefăcătorul său.
Dumnezeule Atotputernic, ce grozăvie şi ce crimă face omul acesta fricos şi mândru când în el este păcatul fricii necredincioase unit cu al curajului ticălos!
O, Doamne Iisuse,
Tu ne-ai spus prin Cuvântul Tău că frica de Domnul este începutul înţelepciunii înălţătoare,
după cum frica de oameni este începutul prăbuşirii.
Te rugăm, dă-ne prin Duhul Tău o tot mai mare frică de Tine, spre a ajunge să nu ne mai temem de ceea ce ne ar putea face omul muritor (Luca 12, 4-5).
Ci dragostea Ta desăvârşită să alunge din noi orice altă frică,
pentru ca să putem rămâne în picioare după ce am biruit totul (I Ioan 4, 18; Efes. 6, 13).
Amin.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
