Oastea Domnului

Din presa vremii: Marea adunare a ,,Oştii Domnului”

În cele următoare publicăm un scurt raport despre

Marea adunare a ,,Oştii Domnului”

 

Ziua întâi

 

Asociația religioasă ,,Oastea Domnului” şi-a ținut adunarea în oraşul arhiepiscopiei noastre. Deşi ziua proprie pentru adunare era a doua de Rusalii, totuşi încă de Sâmbătă după masă au început să sosească la Sibiu zeci și sute de creştini cucernici, din toate părțile țării: nu numai din Ardeal, ci şi din Muntenia, Moldova, Basarabia, Banat….

Pe fețele lor se putea citi o linişte sfântă şi o încredere în destinul asociației care le-a cucerit inimile.

În ziua întâi de Rusalii ostaşii s-au concentrat în sfânta biserică catedrală, spre a asculta sfânta liturghie, slujbă care a fost celebrată de însuşi inaltul păstor I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae.

La sfârşit I. P. S. Sa a rostit o impresionantă predică, arătând necesitatea imperioasă de a se spiritualiza întreaga societate românească. Spiritualizarea aceasta este azi mai necesară ca oricând. Ea nu se poate face decât printr-o conlucrare activă a а noastră, cu harul cel dătător de viaţă şi sfințitor.

După sfânta slujbă ostaşii s-au strâns în curtea Academiei teologice spre a face cunoştinţă unul cu altul, acei cari nu se cunoşteau până acum decât dintr-o comuniune de idei şi sentimente, dintr-o legătură sufletească nevăzută. Aici au petrecut în cântece religioase tot timpul înainte de masă.

După masă, ora 3, ostaşii s-au strâns din nou în curtea Academiei. A urmat acum cuvântul ostaşilor din toate părțile ţării.

Primul care a luat cuvântul a fost părintele V. Oatu de la Bucureşti.

Sf. Sa îşi exprimă mulțumirea sufletească de a vedea strânşi într-o adunare pe toți cari au un singur scop: Mântuirea sufletească. Termină, aducând salutul fraților de la Bucureşti.

Gr. Oprişan (Bucureşti) ceteşte telegrama sosită pentru frații din ,,Oastea Domnului”, de la Asociația «Patriarhul Miron». Arată legătura ce există între Asociația aceasta şi ,,Oastea Domnului”.

În cuvinte simțite arată apoi importanța sfintei Evanghelii în viața fiecărui creştin şi mai ales rolul neasemănat de mare ce-l are sf. cuminecătură pentru întărirea şi sfinţirea noastră.

Dl. Al. Lascarov-Moldovanu (Bucureşti) în cuvinte pline de un avânt poetic arată netemeinicia acelor cari bârfesc intențiile curate ale ,,Oastei Domnului”. Accentuează că această asociație, rămânând în biserică, este singura care poate ridica moralul neamului.

Și-au mai spus cuvântul în urmă şi alţi vorbitori din toate părțile ţării. Între timp s-au executat cântări şi declamări de conținut religios. Ostaşii au ascultat cu multă smerenie pe frații din Braşov, Lugoj, Rădăuți, Câmpulung, Bacău, Roman etc.

Fanfara ,,Oastea Domnului” din Orăştie, instruită de dl. Crețu, a produs de asemenea o impresie adâncă şi plăcută.

Ziua a doua

 

Toți ostaşii au participat la sf. liturghie. De astă dată numărul lor crescuse impunător. Coloane nesfârşite se îndreptau spre sfânta biserică, purtând placarde care indicau ținuturile de unde sunt respectivii şi urmând steagurile frumos şi artistic lucrate.

După sfânta liturghie, care a fost slujită de I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae, P. S. Sa arhiereul Vasile şi preoții sosiți în Sibiu cu ostaşii Oastei s-au rostit din nou mai multe cuvântări.

Primul care a luat cuvântul a fost I. P. S. Sa arătând importanța Oastei şi bucuria ce o are în suflet când vede un număr atât de mare de ostaşi. Îi îndeamnă stăruitor să se ţină la cea mai strânsă legătură cu biserica.

Mai vorbeşte I. P. C. Sa arhimandritul Scriban, arătând şi cucernicia Sa rolul cel mare al unei mişcări religioase de felul ,,Oştii Domnului”. Mai vorbesc în acelaş sens: Păr. Oatu, Turicu şi Ioja.

Apoi se formează un cortegiu impozant în fața bisericii catedrale. Ostaşii în frunte cu steagurile, cu muzica şi cu zeci de placarde străbat strada Mitropoliei şi Cisnădiei îndreptându-se spre sala Thalia. Convoiul era precedat de preoțimea Sibiului şi de alți preoți veniți la adunare. În urmă păşea I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae.

Pe tot drumul ostaşii au fost priviți de un numeros şi curios public.

În sala Thalia se reia şirul cuvântărilor. – După cântarea troparului ,, Bine eşti cuvântat” de întreaga adunare I. P. S. Sa într- un cald cuvânt, adresându-se mulțimei de ostaşi care umplea vasta sală, cu cuvintele ,,Hristos în mijlocul nostru” îşi exprimă bucuria ce o simte văzând întruniți ostaşii din întreg ținutul românesc, binecuvântându-i şi asigurând întreaga oaste de dragostea şi solicitudinea Sa; arată cum îndată după război, se simțea un mare gol sufletesc. Primul gând ce l-a avut atunci, a fost să salveze turma de la alunecarea ei spre întunecime şi astfel puse temelie ,,Oastei Domnului”. Conducătorul activ îi designă în persoana păr. Trifa din Munții Apuseni. Îşi exprimă mulțumirea sufletească față de progresul însemnat pe care l-a făcut ,,Oastea Domnului” într-un răstimp de abia 10 ani. Numărul membrilor ei a sporit în 10 ani la 60 mii suflete, iar în sânul ei s-au răspândit până acum 350.000 de volume cu conținut religios-moral.

Prin ,,Oastea Domnului” ne-a succes a porni în cadrele Bisericii un curent nou de trezire către Dumnezeu și Hristos, un curent care este aducător de mană cerească întocmai ca o ploaie răcoritoare după o secetă. Lucrul Domnului început de părintele losif a fost învrednicit de Dumnezeu de a avea harnici împreună-lucrători; intențiile sale bune au fost apreciate în capitala țării din partea I. P. C. Sale Arhimandritului Scriban, de intelectualii mireni, domnii Al. L. Moldovan şi I. Gr. Oprişan şi de o seamă de cucernici preoți în frunte cu T. Chiricuta, Ouatu, etc…

Răsadul nou al ,,Oastei Domnului” a încolţit şi dă roade.

În fine I. P. S. Sa implorând darul şi binecuvântarea Domnului asupra ,,Oastei Domnului” binecuvântându-i, încheie cu cuvintele: ,, Bine ați venit, cei cari aţi venit în numele Domnului! Dumnezeu să fie cu vo!”

Cuvântul arhieresc a făcut o adâncă impresiune asupra întregei adunări.

Arhimandritul Scriban, arată la fel progresul acestei Asociații, remarcând faptul că este singură din România care se poate lăuda cu muncă și rezultate pozitive. Ea numără 60.000 membri, ceea ce nu se află la alte Asociații. Nici chiar ,,Temperanța” n-a reuşit să scoată pe oameni din gherele beției, lucru pe care l-a făcut cu succes ,,Oastea Domnului”. Ea e cel mai puternic organ prin care poate acționa Biserica ortodoxă română.

Mai vorbesc: păr. Oatu, şi L. Gr. Oprişan.

Apoi Dnul N. Colan, rectorul Academiei teologice în calitate de gazdă, adresează frumoase cuvinte de îndem moral.

Dl. Al. Lascarov Moldovan, arată că ,,Oastea Domnului” e cel mai bun mijloc de renaștere sufletească şi de pregătirea împărăţiei mesianice. Aduce omagii I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae. Remarcabila cuvântare a dlui Al. Lascarov Moldovanu o publicăm în alt loc al ziarului nostru.

Păr. Turicu (Arad) arată că activitatea Oastei Domnului a mers atât de departe, încât acești oameni au fost în stare să ridice chiar mănăstiri pentru închinare lui Dumnezeu.

Păr. Ioja, aduce salutul fraților de la granița de Apus a țării.

Protopop Duma arată starea de spirit a muncitorilor din Valea Jiului și cât de greu se poate purta munca în acele părți prea puțin prielnice pentru o dezvoltare spirituală.

Cel din urmă vorbitor este păr. Trifa, care arată greutățile neînchipuit de mari prin care a trecut lucrarea ,,Oastei Domnului». Ele nici n-ar fi putut fi învinse, dacă I P. S. Sa nu şi-ar fi dat întregul interes şi obolul pentru susţinerea şi întărirea Oastei.

Apoi adunarea ia sfârşit la orele 2,30 d. a.

La orele 4 după masă, Ostaşii s-au strâns din nou în curtea Academiei teologice, unde s-au ținut o serie de vorbiri din partea tuturor conducătorilor. (Ouatu, Duma, Oprişanu, Scriban, Moldovan, Nanu etc.)

Ostaşii au petrecut în cântări religioase şi declamări, după care a urmat despărțirea lor şi îndreptarea spre căminurile de baştină.

Se poate conchide că o astfel de imposantă manifestare religioasă nu s-a mai văzut între zidurile vechiului nostru oraş.

Asupra unor momente însemnate ale acestei importante adunări vom avea prilejul să revenim.

Articol din ,,Telegraful român”,  nr. 49, anul LXXX, 25 iunie 1932