Felul lumesc de viețuire?!… La tot pasul, privirea mi-e subjugată de „lumescul” de lângă mine. Mă lupt ca inima, cugetul, duhul,.., să nu primească!
Retrăgându-mă, în „casa de adunare” a eului, îmi primenesc oglinda conștiinței, ca să mai mă văd.
Sunt frumos?, sunt alții și mai hidoși ca mine. Și în sinea mea mă laud…
Ce de „giulgiuri” îmi alintă simțurile și ce arome mă îmbălsămează. De-ar ști mama!…
Ce „ușor” mă simt. Păcat nu e că „gust” din fiecare câte puțin. De-ar știi tata!…
Mă uit „țintă” în ochii ascunși de judecată. Și…nimic!
Sunt gol!
Doamne Iisuse Hristoase, rupe-mă de tot ce e lumesc!
Să îmi văd urâțenia sufletului sfâșiat de duhurile mândriei.
Candela sufletului umple-o din plinătatea Duhului Tău cel Sfânt, și o așează în templul Său.
Ajuta-mă să mă „usuc” de dorul Tău și să Te chem arzând mereu!
Ajută-mă că fără Tine nu pot face nimic! Amin.
Petre
