Meditaţii

„Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre”

Domnul Iisus este Cel care poate să ne vindece – şi trupeşte, şi sufleteşte. El este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Când cineva are o suferinţă, o boală în trupul lui, atunci, fără să se mai gândească prea mult, merge la doctor să primească un tratament pentru vindecare, potrivit cu boala lui. Şi, dacă este o boală care necesită operaţie, atunci este nevoie să se facă, urgent, această intervenţie chirurgicală, ca să se scoată răutatea din partea afectată a organismului, până nu este prea târziu. Tot aşa este şi duhovniceşte. Dacă ai o boală sufletească mai grea, atunci este nevoie de o operaţie mai mare, ca să scoţi răul acesta care ţine sufletul amorţit şi fără viaţă.

Domnul Iisus ne dă medicamentul potrivit cu boala noastră sufletească. Şi ce minunat este atunci când conştientizăm acest lucru!

Binefacerea si recunostinta

Cine poate să spună oare că el este sănătos deplin? Cât timp suntem în trupul acesta şi în viaţa aceasta, avem nevoie mereu de Doctorul sufletelor noastre, de Domnul Iisus. Ce minunat este atunci când El ne vindecă, ne tămăduieşte de toate legăturile vrăjmaşului şi ne dăruieşte iertarea Lui deplină!

Şi dacă am fost vindecaţi de boala cumplită a patimilor şi din robia vrăjmaşului, să nu uităm să-I mulţumim Domnului, aşa precum au uitat cei nouă leproşi, văzându-şi de drumul lor, în loc să se întoarcă şi să mulţumească Mântuitorului Hristos că s-au vindecat. Să ne ridicăm, ca nişte înviaţi din morţi, şi să spunem tuturor oamenilor cât bine ne-a făcut nouă Dulcele nostru Mântuitor şi Răscumpărător al sufletelor noastre.

„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele” – zice proorocul David (Ps 31, 1). Domnul Iisus ne dăruieşte iertarea atunci când venim la El, dar cu o singura condiţie: să ne lepădăm de noi înşine şi să-L urmăm pe El până la moarte. Aşa cum spune fratele Traian Dorz, în cântarea aceasta: N-am să uit, Iisuse Doamne, niciodată, / Din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,/ N-am să uit iubirea Ta nemăsurată, / Dragostea şi grija Ta cea minunată: / C-am fost mort, şi dintre morţi m-ai înviat, / Dintre morţi m-ai înviat!

Jertfa rãscumpãrãtoare

O , ce fericire este să fii iertat! Ce bucurie şi ce mângâiere simţi în inima ta, în sufletul tău, atunci când ai primit această iertare de la Domnul Iisus! Nu se poate descrie în cuvinte şi nu poţi să exprimi starea şi simţământul acesta lăuntric de fericire negrăită! Aşa simte orice suflet care vine la Domnul şi se alipeşte de El cu toată fiinţa lui. Cu legământ pe veci şi pe veşnicie!

„Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El”, zice proorocul David (Ps 33, 8). Dar, pentru iertarea şi mântuirea noastră a trebuit să sufere cineva, să Se jertfească şi să moară Răstignit pe Cruce. Acesta este preaiubitul, scumpul, şi dulcele nostru Mântuitor!

,,Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi, prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat”, zice proorocul Isaia (53, 5). Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat. Cât de mare este Preţul şi Jertfa Domnului Hristos, pentru salvarea şi mântuirea noastră!

„Iisus cel Rãstignit!”

Nu se merită oare să-L iubim, să-L urmăm şi să-L primim în vieţile noastre? Cum să nu se merite?! Cum să nu-L iubim?! Cum să nu ne deschidem larg inimile noastre, ca să intre Împăratul Slavei?! El ne cheamă cu glasul Lui duios şi sfânt: Veniţi la Mine! Primiţi-mă, căci Eu am biruit iadul, am biruit moartea! Deschideţi-vă inimile, să intre Împăratul tuturor, Domnul Iisus! Aceasta şi-a dorit Părintele Iosif Trifa, prin cereasca şi divina lucrare Oastea Domnului: să pătrundă în inimile noastre Domnul Iisus. Tot Părintele Iosif Trifa spune, în cartea Ce este Oastea Domnului, pag. 210:

„Puterea Oastei este Iisus cel Răstignit. Până Îl avem pe El între noi şi în noi, avem totul. Când L-am pierdut pe El, am pierdut totul. Să nu uităm apoi: Oastea Domnului nu este numai aflarea lui Iisus cel Răstignit, ci este şi vestirea Lui!…

Fiecare ostaş să spună şi altora despre marea minune ce s-a petrecut cu el la picioarele Crucii! Fiecare ostaş, care L-a aflat cu adevărat pe Hristos, să se facă un nebun pentru Hristos”.

Se pune însă întrebarea: oare arde în noi dorul acesta după Domnul Iisus? Oare ce cale alegem? Dorim noi calea plăcută lui Dumnezeu sau dorim calea plăcută oamenilor?

Deci să punem umărul, tot efortul, toată osteneala şi jertfa noastră în Lucrarea Oastei Domnului. Această lucrare minunată, lăsată nouă de Părinţii noştri, de Înaintaşii noştri, să o ducem mai departe în duhul ei curat de la început, în cea mai adâncă smerenie şi sinceritate… Amin!

Slăvit să fie Domnul!

Fratele Daniel MISTREAN