Home DRAGOSTEA PENTRU ÎNAINTAŞI (II)

DRAGOSTEA PENTRU ÎNAINTAŞI (II)

DRAGOSTEA PENTRU ÎNAINTAŞI (II)

Adunarea Oastei Domnului din Teţcani

11. O, cât de mult m-ai îndatorat, Preaiubitul meu Mântuitor, Care mi-ai dat atât de mult, cât nu pot cuprinde cuvintele nici unei limbi omeneşti!
Sunt bogat-bogat. Am o avuţie mai scumpă decât orice aur din lumea asta:
am pacea cu Tine,
am dragostea Ta,
am dulcea făgăduinţă a mântuirii şi moştenirii Tale veşnice.
O, cum să-Ţi pot fi eu de folos, măcar în a mia parte din cât inima mea este datoare faţă de Tine?

12. Preadulcele meu Mântuitor, cum oare să pot face pentru Tine măcar ceva din multul cât aş fi dator, spre a răsplăti bogăţia cea mare şi darnică a binefacerilor Tale necurmate faţă de mine? De câte ori am spus şi voi mai spune aceasta…
Oricât aş face, eu Îţi voi rămâne îndatorat, îndatorat, îndatorat pentru totdeauna,
fără să pot plăti niciodată.

13. Mi-e dor atât de mult de Tine, Preaiubitul scump al inimii mele, Iisuse, Domnul meu!
Iubirea mea arde ca o candelă plină cu untdelemn, în aşteptarea Ta.
Deasupra uşii mele sunt aşezate cele trei steaguri ale Tale, iar toată calea Ta până în odăiţa mea ascunsă este presărată cu crini albi şi trandafiri roşii.
Albi de curăţie şi aprinşi de dragoste.
Sunt ca o mireasă care este bolnavă de dragostea Ta şi care, plângând, Te strigă:
– Vino repede, mai repede, mai repede, Iubitul meu!

14. Veşnică slavă şi dragoste Ţie, Preaiubitul inimii din mine, pentru toată bunătatea dragostei pe care mi-a arătat-o – de la început şi până în veşnicie – inima Ta.
Ţie şi numai Ţie Ţi se cuvine toată viaţa şi fiinţa mea:
Aceasta îmi este şi dorinţa, şi rugăciunea mea: să ajung odată a Ţi le preda Ţie pe totdeauna, arzând ca pe un altar sfinţit pentru Tine.
Iisuse, Martorul Credincios al legămintelor noastre!

15. O, eu am cerut atât de puţin, iar Tu mi-ai dat atât de mult! Cum voi putea eu măsura adâncimea şi înălţimea dragostei în care mă învălui Tu?
Cu ce cuvinte să-Ţi ştiu mulţumi îndeajuns, Doamne,
şi cu ce fapte să fiu în stare să-Ţi mulţumesc?
Iartă-mă că nu pot nici să cânt şi nici să plâng atât de frumos sau de recunoscător cât simt că ar trebui s-o fac pentru Tine.
Învaţă-mă neîncetat să ştiu şi eu face la fel altora, cum îmi faci Tu mie.
Pentru ca şi alţii să Te binecuvânteze pentru ce le faci Tu lor prin mine, după cum şi eu Te binecuvântez pentru tot ce-mi faci Tu mie prin alţii.

16. Doamne Iisuse, Preaiubitul meu, ajută-mă să-Ţi dau cea mai mare iubire de care este în stare inima mea
şi cele mai sfinte lacrimi,
şi cele mai smerite binecuvântări,
şi cele mai dulci roade duhovniceşti şi trupeşti,
şi cele mai fierbinţi rugăciuni,
şi cea mai deplină ascultare,
şi cei mai frumoşi paşi,
şi cea mai totală alipire de Tine
– pentru ca şi Tu să poţi avea atâta bucurie de mine, câtă am eu de Tine.

17. Binecuvântatul meu Părinte şi Binefăcător, ce nemăsurat de mult mi-ai dat Tu mie!
Şi totuşi mereu îmi dai şi îmi mai dai încă…
Nu ştii oare cât Îţi sunt eu de dator?
Nu ştii câte daruri am primit?
Şi eu n-am putut face pentru Tine nimic, nimic şi chiar nimic!
Cum aş putea face oare să ştiu să-Ţi plătesc măcar ceva atât de curat, de frumos şi de vrednic cât aş dori, faţă de marile Tale binefaceri?
O, să nu uit niciodată că eu sunt în totul-totului-tot al Tău, cu tot ce am, pe totdeauna.
Să nu mă socotesc altfel niciodată, decât robul Tău.

18. O, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, lumina şi via¬ţa noastră… Nu este nimeni dintre noi care să nu aibă cea mai mare nevoie totdeauna de tine, mai mult ca de pâine, de apă sau de aer pentru viaţa sa.
Umple-ne, Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu, de tine, de puterea şi de lumina ta întregi fiinţele noastre şi fii pentru noi pâine, apă şi aer, fiindcă numai aşa noi vom putea avea viaţa şi rodirea.
Pentru veacul acesta şi pentru veacul cel viitor.

19. Dumnezeul nostru şi Viaţa noastră, noi toţi avem cea mai mare nevoie să venim la Tine chiar acum.
Cei bătrâni trebuie să vină pentru că ei toţi pot fi siguri de moarte,
iar cei tineri, pentru că nici unul nu poate fi sigur de viaţă.
Ci cu toţii ne putem avea toată siguranţa noastră numai în Tine.

20. Scumpul şi Unicul nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, ¬fiecare dintre noi avem cea dintâi şi cea mai mare nevoie de Tine, chiar dacă n-am trăi pe pământul acesta decât o singură zi.
Nici această zi n-am putea-o trăi fără Tine.
Atunci cum ne-am putea trăi veşnicia?
Iisuse Doamne, nu lăsa nici un suflet omenesc nici să trăiască şi nici să moară fără Tine!
Amin.

Traian Dorz
Mărgăritarul ascuns
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009

error

Author: Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *