Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home DULCEA LUMINĂ A PAŞILOR MEI

DULCEA LUMINĂ A PAŞILOR MEI

DULCEA LUMINĂ A PAŞILOR MEI


1. Cuvântul Preaiubitului meu îmi grăieşte astăzi şi îmi spune:

– Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârşi decât acei care au avut cândva Duhul.

2. Pentru că nu poţi întrista pe cineva care n-a stat fericit lângă tine,

3. şi nu poţi stinge ceva pe care, mai înainte, să nu-l fi avut aprins în inima ta,

4. şi nu poţi lepăda ceva pe care, mai înainte, să nu-l fi avut al tău preţios şi sfânt,

5. şi nu poţi călca ceva pe care, mai înainte, nu l-ai ţinut în inima ta cel mai legat,

6. şi nu poţi batjocori decât pe cineva pe care, mai înainte, l-ai adorat.
7. Acestea toate nu le poate face decât cel care a avut cândva ceea ce acum întristează, stinge, leapădă, calcă şi batjocoreşte.

8. Păcatul împotriva Duhului nu-l pot săvârşi decât acei nefericiţi care au avut cândva Duhul.

9. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este fără iertare în veac, pentru că Duhul este cea din urmă Faţă a lui Dumnezeu,

10. pentru că lucrarea Duhului Sfânt este ultima parte a mântuirii
şi pentru că uşa Duhului Sfânt este ultima uşă.

11. Păcatul neştiinţei, împotriva Voii Tatălui, l-a putut spăla, cu puterea Lui, Sângele Fiului, la venirea Sa pentru Cruce.

12. Păcatul nepăsării împotriva Fiului l-a putut acoperi, cu harul Său,
dragostea Duhului pogorât.

13. Dar cine să fie a mai ierta păcatul împotriva dragostei,
când nu mai rămâne nimic dumnezeiesc în urmă, pentru nefericitul care L-a putut batjocori astfel pe Unicul său Dumnezeu Întreit?

14. Pentru un astfel de monstru, despărţit total de cer, mai rămâne doar locul de jar şi plata cea monstruoasă din întuneric, fiindcă prin acest păcat el a devenit diavol.
15. Până când cineva – oricât de mult a putut să cadă şi să se ruineze în păcat – mai simte totuşi părerea de rău pentru căderea sa,

16. până când n-a pierdut total frica de Dumnezeu şi ruşinea de păcat,

17. până când mai are respectul faţă de Cuvântul Sfânt, preţuirea faţă de fraţi, dorul după mântuirea pierdută, mustrarea de conştiinţă pentru lepădarea sa,

18. să ştie omul acela că Duhul Sfânt tot nu l-a părăsit de tot.

19. Să ştie că Duhul Sfânt încă Se luptă cu inima lui.

20. Să ştie că Duhul Sfânt încă lucrează spre a-l ridica iarăşi şi a-l salva iarăşi.

21. Fiindcă astfel de frământări sufleteşti numai Duhul Sfânt le face într-un suflet.

22. Acela pe care Duhul Sfânt l-a părăsit de tot şi pe totdeauna nu mai are niciodată astfel de frământări.

23. Deci tu să spui fiecărui căzut că – dacă oricât de târziu ascultă de mustrările, de îndemnurile şi de chemările acestea ale Duhului Sfânt şi se ridică iarăşi, se întoarce iarăşi şi vine iarăşi la Crucea Iertării lui Hristos, cu o atât de mare pocăinţă şi îndreptare cât de mare i-a fost căderea –
24. este cu putinţă să fie primit iarăşi, să fie spălat iarăşi, să fie înnoit iarăşi.

25. Căci puterea Sângelui lui Hristos este atât de mare cât a dragostei Sale veşnice.

26. Dar numai pocăinţa cea mai zdrobită le mai poate afla a doua oară.

27. Iar tu cutremură-te înainte şi nu păcătui, căci aşa de puţini se mai cutremură după ce au păcătuit.

Dragostea-i ca-mbrăcămintea cea mai ţipătoare:
mult nu poate s-o ascundă omul care-o are.

Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!