Meditaţii

Dumnezeu este iubire

Vrei să cunoşti pe Dumnezeu? Dumnezeu este iubire; iubirea care lucrează, iubirea care dă totul, jertfeşte totul, jertfeşte pe Însuşi Fiul Său pentru mântuirea celor păcătoşi şi pierduţi.

Nu-i nevoie să fii om învăţat ori să te omori cu stăruinţele şi alergările pe la locurile sfinte ca să cunoşti pe Dumnezeu şi să te mântuieşti. Dumnezeu este iubire. Apropie-te de El cu inima curată şi plecată; şi priveşte cu încredere la viaţa şi la Jertfa Domnului Iisus şi vei descoperi pe Dumnezeul iubirii (In 15, 9). Privindu-L pe Domnul Iisus, cunoaştem pe Tatăl.

Mulţi caută „descoperiri dumnezeieşti”; dar nu poţi afla pe Dumnezeu prin teorii savante şi critici biblice; învăţătura lui Iisus nu poate fi înţeleasă numai prin teorie; Dumnezeul Iisus nu-i un Dumnezeu teoretic, al filozofului – „Absolutul”, „Infi­nitul”; El este viaţa (In 1, 1-4). Numai prin iubire poţi cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu. Hrăneşte pe cei înfome­taţi, îmbracă pe cei goi, dă vedere orbilor, scapă pe cei prinşi în lanţurile robiei (păcatului), ajută pe cei săraci, mângâie pe cei oropsiţi şi vei vedea zilnic „descoperiri dumnezeieşti”.

Acesta-i adevărul: cei care iubesc pe oameni şi luptă pentru mântuirea lor văd pe Dumnezeu în toate zilele. Dumnezeu le vorbeşte la ureche, ei sunt în faţa Lui. Pe când învăţaţii caută în biblioteci descoperirea dumnezeiască, prin sforţarea minţii, Dumnezeul vieţii Se descoperă în plină viaţă acelor care-L caută din toată inima.

Un orb care nu ştia carte s-a dus odată la un credincios şi l-a rugat să-l înveţe despre Dumnezeu şi mântuire. Credinciosul i-a zis: „Dacă lucrezi la meseria ta şi eşti plătit pentru aceasta, iar banii luaţi îi dai orbilor mai săraci ca tine, atunci ai să vezi pe Dumnezeu”. Şi orbul a făcut aşa. Cu banii ce-i câştiga, se ducea în fiecare amiază acolo unde se strângeau mulţi orbi şi, în taină, el punea din banii săi în buzunarele adânci ale celui mai sărac dintre ei. Aşa a făcut în fiecare zi şi inima acestui om, pe nesim­ţite, s-a deschis şi s-a luminat. După două săptămâni, a venit la îndrumătorul său şi i-a spus: „Învăţătorule, am înţeles, am învăţat: Dumnezeu este iubire!”.

Într-o adunare s-a vorbit într-o zi despre cer. La sfârşitul cuvântării, un om s-a apropiat de cel ce vorbise şi zise: „Aţi vorbit foarte frumos despre cer, dar nu ne-aţi arătat unde este cerul”. „Vrei să ştii unde este cerul? Ia un coş cu de-ale hranei, haine şi bani, mergi la casa aceea şi vei găsi cerul.” Omul a făcut aşa şi a gustat cea mai mare bucurie din viaţa sa. Aflase cerul în dragostea pe care o arătase în nevoie.

Aceşti oameni au învăţat prin ei înşişi să cunoască pe Dum­nezeu, iubind pe oameni. Dumnezeu, Care-i nepătruns pentru cel ce şade între cărţi, devine cunoscut când cineva iubeşte pe oameni. Deci dacă tu priveşti la Iisus cu dragoste, cu devotament şi evlavie, vei experimenta descoperirea lui Dumnezeu.

Intră, dragul meu, în această şcoală a lui Iisus, şcoala iubirii, şcoala liberei iubiri a tuturor oamenilor din lume. Aceasta în­seamnă a-L avea ca învăţător pe Domnul Iisus, Care învaţă pe oameni cea mai mare ştiinţă: dragostea. El este un Dascăl al dragostei.

Astfel, vom deveni mai puţin vorbăreţi şi mai adânc trăitori ai Cuvântului Său. Vom face atunci toate sforţările pentru a trăi o viaţă asemenea celei a lui Iisus, ştiind că a fi creştin înseamnă a trăi viaţa lui Iisus, a merge pe urmele Lui. Astfel, viaţa noastră se va ridica la mari înălţimi şi noi vom deveni copii ai evlaviei, ai smereniei şi ai păcii.

O Doamne, doresc să trăiesc această singură viaţă: dragostea Ta. Toată viaţa mea să fie umplută, îmbibată în harul evlaviei şi iubirii ucenicului Tău Ioan şi a Ta. Doamne Iisuse, ajută-mă să învăţ de la Tine iubirea: să iubesc şi să rămân de-a pururea în dragostea Ta!

Ioan Marini

Amintiri şi învăţături din viaţa învăţătorului Ioan Marini

 Ioan Fulea. – Sibiu: Oastea Domnului, 2013

Lasă un răspuns