Psalmul 59, v. 1
Dacă tu, dragă suflete, nu te-ai apropiat până acum niciodată de Dumnezeu, dacă (din nou) în primii tăi anişori nu te-a cuprins o mamă la sânul ei iubitor şi dulce, să-ţi împreune cu drag şi cu evlavie cele trei degetuţe de la mânuţa ta şi, ridicându-le la fruntea ta cu şuviţe bălaie, să-ţi spună: „Zi şi tu cu mama: «În Numele Tatălui… şi al Fiului… şi al Sfântului Duh! Amin.»…, învăţându-te astfel cum să faci primii tăi paşi spre întâlnirea cu Dumnezeul TĂU…
Dacă până acum nu te-ai apropiat nici o dată de Sfânta Scriptură, Cuvântul voii lui Dumnezeu, ca prin ea să-L întâlneşti şi tu pe Dumnezeul TĂU şi dacă până astăzi n-ai aflat încă o biserică sau o adunare sfântă în care cineva şi ceva să te cuprindă puternic, trăgându-te cutremurat în faţa Dumnezeului TĂU, cu Care să te întâlneşti faţă în faţă…, a Căruia privire să te biruiască, să te dărâme, să te învie, să te renască, să te înalţe…, — atunci, dragul meu, dacă până astăzi tu nu L-ai aflat pe Hristos, să ştii că eşti foarte nenorocit! Căci, chiar dacă ai putea crede într-un Dumnezeu al cerurilor şi al pământului, Atotţiitorul şi Făcătorul tuturor celor văzute şi Nevăzute… sau poţi chiar şi să te închini Lui, cu mulţimea — şi ca ea… — tu totuşi nu-L cunoşti şi nu-L ai pe Dumnezeu!
Dacă tu însuţi n-ai venit la Domnul Iisus Hristos, zguduit de căinţă şi de pocăinţă, conştient de păcatele TALE şi plângând pentru păcatele TALE…, dacă n-ai privit zdrobit la Iisus Cel Răstignit pentru păcatele TALE şi înviat pentru mântuirea TA…, dacă n-ai auzit cum te-a chemat pe TINE, şi n-ai simţit cum te-a iubit pe TINE, şi n-ai cunoscut cum te-a salvat pe TINE, chiar pe TINE, Dumnezeu, — atunci tu, dragul meu, încă nu-L cunoşti pe El! Tu n-ai aflat încă pe Hristos ca Mântuitor al TĂU, aşa cum L-a aflat Maria, cum L-a aflat Toma, cum L-a aflat Pavel, cum L-au aflat toţi acei care din clipa aceea L-au avut ca Dumnezeu AL LOR… (Ioan 20, 16-28; Fapte 9, 5). Iar dacă tu nu-L ai aşa pe Dumnezeu, AL TĂU, adică nu ai tu cu Dumnezeu o adâncă părtăşie care vine numai din trăirea credincioasă a unei vieţi ascultătoare de toată voia Lui, care să fie dobândită prin naşterea din nou, tu nu-L ai pe Dumnezeu.
Și dacă n-ai cu Dumnezeu strânsa legătură a unei vieţi de rugăciune, şi dulcea unire a unei iubiri sfinte, şi evlavioasa umblare a unei ascultări smerite de toată voia Lui, atunci cui să te rogi tu, cu încredere şi cu nădejde, în ziua necazului tău? Spre cine să strigi cu credinţă ca să te salveze în primejdia vieţii şi a morţii tale? Cui să-i spui tu cu dragoste şi încredere în clipele tale fericite: Dumnezeul MEU? Cui să-i strigi tu în vremea strâmtorării tale: Dumnezeul MEU? Cui să-i şopteşti tu în ceasul morţii tale: Dumnezeul MEU?
O, ce fericit este sufletul acela care în orice dimineaţă şi seară din viaţa lui, la orice miez de noapte sau miez de zi, la orice vreme de bucurie sau de primejdie, poate să-şi ridice privirile lui şi mâinile lui, cu toată dragostea şi încrederea, în sus spre cer, spunând din inima lui şi cu tot glasul lui: Dumnezeul MEU, iată-mă, vin la Tine, fericit şi înlăcrimat, cu toate mulţumirile şi temerile mele, încredinţat că sunt auzit şi iubit!
Dragă suflet cititor, oare în ce stare te găseşti tu faţă de Dumnezeu? Ai ajuns tu oare într-o astfel de părtăşie cu Dumnezeu, încât El să fie AL TĂU? Într-o aşa unire cu Hristos, încât El să fie Mântuitorul TĂU? Dacă da, ferice de tine! Iar dacă nu, te rog, pentru fericirea şi mântuirea sufletului tău, vino acum să îngenunchem împreună şi spune-I şi tu aşa:
Doamne Dumnezeul şi Mântuitorul meu, atâta vreme am rătăcit şi eu departe de Tine, socotindu-Te Dumnezeul tuturor sau al nimănui, dar nu AL MEU! Acum vin la Tine, cu lacrimi de căinţă pentru viaţa mea din trecut, străină de Tine, şi, Te rog, să mă primeşti în dulcea părtăşie cu Tine, ca să fii Dumnezeul şi Mântuitorul MEU. Ajută-mi, Doamne, din clipa aceasta să fiu şi eu un adevărat credincios şi ostaş AL TĂU, un ascultător smerit al Cuvântului Tău şi un părtaş cu fapta la Biserica şi la Lucrarea Ta cea vie. Ajută-mă să umblu, să lucrez şi să fac totul pătruns de dulcea şi scumpa încredinţare că Tu eşti Dumnezeul şi Mântuitorul meu. Aşa ca şi cum ai fi chiar numai al meu! Amin.
Hristos – Comoara Psalmilor. / Traian Dorz ; Editură: Oastea Domnului
