Toată nădejdea noastră este, însă, în ocrotirea lui Dumnezeu. Vedeţi ce minunat a lucrat Dumnezeu în decursul istoriei acestei Lucrări! Câtă vreme între noi nu era unitate – că ştiţi bine câte neînţelegeri şi dezbinări erau, că te duceai de la adunare de şapte ori, de zece ori mai trist de cum [mergeai]; că auzeai numai certuri şi neînţelegeri, şi contradicţii în adunare –, atâta vreme, Dumnezeu a făcut ca şi din afară să vină neînţelegeri. De ce? Ca să ne trezească pe noi! Că datoria noastră este, în primul rând, să avem între noi unitate, căci după aceea Dumnezeu va îngriji de celelalte.
Aţi văzut? Pe măsură ce s-a refăcut unitatea frăţească, cum s-au îmbunătăţit şi condiţiile din afară. Ce bucurie este acum când vii la adunare şi te duci înapoi mai bucuros şi mai fericit! Că, de la cel care ia primul cuvântul şi până la cel din urmă, între fraţi e unitate şi întregire. E ca şi cum unul predă altuia acelaşi mesaj frumos, îmbogăţit prin ceea ce dă Dumnezeu fiecăruia. Şi te duci fericit de fiecare dată. Cât de bucuroşi ne întâlnim noi acum unii cu alţii! Nu mai avem probleme; sau, dacă sunt, sunt aşa de minore şi de neimportante, că nici nu le evidenţiem între noi. Avem însă bucuria şi pacea când vedem că, în toată ţara, Cuvântul lui Dumnezeu… [se vesteşte]. Când s-ar fi putut, în condiţiile de atunci, face adunări de mii de oameni într-un loc public, cum e cimitirul din Sibiu? Sau nunţi aşa de minunate cum am avut noi în anii aceştia de când a început să se refacă unitatea frăţească?
De aceea am zis de la început: dragoste şi unitate între fraţi. Asta-i garanţia că şi în afară Dumnezeu va nivela drumul nostru şi va spulbera împotrivirile furtunilor. Iar dacă totuşi îngăduie, pentru încercarea credinţei noastre, şi câte o furtună, Dumnezeu ne dă destulă putere să trecem cu mulţumire sufletească prin ea. Chiar dacă ajungem uneori, din pricina dragostei de Dumnezeu sau a dragostei de fraţi, sau a grijii de bunul mers al Lucrării, să trebuiască să mai fim supuşi la câte o încercare şi povară, ne întoarce Dumnezeu cu vârf şi îndesat tot ceea ce păgubim din cauza Lui, altfel. Dar mulţumirea sufletească pe care o ai că ai făcut pentru Domnul şi că ai suferit pentru dragostea Lui, asta-i o avuţie pe care n-o întrece nici un milion de dolari din lume şi nici o altă avuţie lumească.
De acea, bucuraţi-vă, cum spune Cuvântul Domnului pe care-l cântăm în fiecare duminică: „Bucuraţi-vă când veţi fi prigoniţi şi batjocoriţi din pricina Numelui Meu. Bucuraţi-vă atunci şi veseliţi-vă, că plata voastră este multă în ceruri”. Acesta e un cuvânt de aur ceresc! Ar trebui să ne bucurăm totdeauna când avem, prin îngăduinţa lui Dumnezeu – fără să provocăm noi, dar din dragoste de Dumnezeu –, câte o încercare şi de felul acesta în viaţă.
Cam acestea erau lucrurile pe care am vrut să ni le împărtăşim. Şi… bucuria cea mare că ne vedem faţă către faţă; şi că suntem în câmpul muncii lui Hristos. Şi, când eşti în timpul muncii, n-ai timp de stat mult de vorbă. Ne întâlnim câte puţin, ne salutăm de departe, ne vedem cu bucurie că fiecare suntem la locul nostru de muncă din câmpul Evangheliei şi mergem mai departe. Când va suna încetarea lucrului şi când Domnul va spune: „Veniţi acasă!”, atunci vom avea vreme să ne bucurăm mai mult împreună. Acum [suntem] ca nişte lucrători harnici când se apropie seara şi ni-s snopii nestrânşi, şi poate că o mare parte din grâu e nesecerat. Să grăbim să lucrăm pentru Domnul, că Domnul nostru vine!
Noi aşteptăm acum sărbătoarea Învierii Domnului. Asta va fi peste câteva săptămâni. S-ar putea întâmpla ca adevărata înviere să vină mai degrabă. El a spus de mult că este la uşi. „Iată, Eu sunt gata. Eu sunt aproape. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.”
Păstraţi tineretul Lucrării. Păstraţi credinţa şi dragostea frăţească. Păstraţi unitatea Lucrării. Păstraţi râvna şi atenţia în familie, ca să trăiască credincioasă. Şi atunci putem aştepta cu bucurie să vină şi la noi cele trei zile care au venit la Părintele Iosif… la fratele Marini… la fratele Popa Petru… şi la ceilalţi fraţi care s-au dus dintre noi şi sunt acuma în cer. Trei zile… şi pentru noi. Ştie Domnul care sunt acele trei zile… Dar să ne găsească credincioşi.
Dacă este ceva deosebit şi aveţi frăţiile voastre câte ceva, atunci, câteva minute mai putem sta de vorbă. La ora zece ne aşteaptă la Comăneşti. Acuma e nouă şi jumătate, va trebui să mergeţi şi frăţiile voastre la sfânta biserică. Dacă este ceva, mai putem vorbi. Dacă nu, ne rugăm Domnului. Eu cred că în ceea ce am discutat se cam cuprind şi problemele mărunte, şi cele mari. Că toate depind de aceste lucruri.
Totuşi, dacă este ceva deosebit şi cineva dintre fraţi are ceva [să spună]…
[Un frate întreabă despre cărţile Părintelui Iosif. Apoi fratele Traian continuă.]
Când eşti bolnav, du-te la adunare, că te întorci sănătos. Când ţi-e foame şi n-ai, posteşte. Nu mânca deloc. Şi să vezi că nu simţi niciodată durerile foamei. Când nu poţi să dormi noaptea, nu te întoarce de pe o parte pe alta. Coboară-te pe genunchi şi, cu rugăciune puternică spre Dumnezeu, petrece câteva minute acolo. Şi să vezi ce calmant şi ce somnifer minunat e rugăciunea! Te aşezi şi, după o rugăciune, adormi ca un copil legănat la sânul mamei lui, aşa binecuvântează Dumnezeu pe ai Săi. Numai, ca să poţi să faci experienţa asta, trebuie să încerci.
Aşa e şi cu asta… Să ne facem timp. Şi Dumnezeu ne dă timp; dacă dorim cu adevărat, vom găsi. Noi avem promisiuni. Dar ştie Dumnezeu că… sunt prea departe: că… ni se va da posibilitatea să tipărim cărţile Părintelui. Asta, după ce se normalizează situaţia Oastei. Oamenii promit, dar noi numai pe promisiunile lui Dumnezeu am învăţat să ne bizuim; pe promisiunile oamenilor, nu prea. [Ei] când promit binele aproape întotdeauna mint. Când promit răul se ţin de cuvânt! Noi să ne bizuim pe Domnul şi să lucrăm, cât putem.
Momentan nu avem [cărţi ale Părintelui Iosif], dar între frăţiile voastre se pot procura eventual… numai să fie transcrise şi date imediat înapoi. În alte părţi s-a făcut aşa: cineva a împrumutat o carte de la cine a avut-o şi a scris-o în trei exemplare. Altul scrie altă carte în trei exemplare şi îşi dau fiecare câte un exemplar, şi îşi formează o bibliotecă scrisă cu mâna lor, pe care o au totdeauna… în primul rând, în suflet. Căci citind, transcriind, îţi însuşeşti mai bine Cuvântul Domnului. După aceea îşi formează şi scrisul, după aceea are în biblioteca lui o carte bună şi aşa mai departe… În toate ne ajută Dumnezeu. Să avem credinţă, că Dumnezeu ni le poate da. Numai că n-avem credinţă cât minunea pe care o cerem. Cu o credinţă mică nu se face o minune mare, dar cu o credinţă mare se face. Dacă avem credinţă şi ne rugăm, Dumnezeu ne poate face. Câte rugăciuni nu ne-a împlinit Dumnezeu! Să ne rugăm şi pentru astea. Dumnezeu ne va ajuta…
cap. 277. NECESITATEA LEGĂMÂNTULUI PENTRU INTRARE ÎN OASTEA DOMNULUI
din cuvântul fratelui Traian Dorz de la o adunare de sfat frăţesc din zona Neamţ – martie 1987
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol.6
