17 mai, Psalmul 56, v. 12
O, Dumnezeul şi Mântuitorul meu!… Chiar dacă sunt mulţi vrăjmaşii care mă urmăresc şi mă chinuiesc şi chiar dacă vor fi încă şi mai mulţi aceştia, chiar dacă inima mea se teme adesea şi gândul meu se înfioară, văzând cum se ţes în jurul meu urzelile rele… şi cum ochi răi pândesc cărările mele când sufăr, auzindu-mi tot mai multe vorbe de ameninţare şi planuri de nimicire…
Chiar dacă aş vedea ridicându-se tot mai multă împotrivire faţă de Numele Tău şi tot mai multe primejdii pentru mine, da, chiar pentru aceasta, Dumnezeul şi Mântuitorul meu, şi cu atât mai mult — eu sunt dator să-mi împlinesc toate juruinţele pe care Ţi le-am făcut Ţie, Doamne!
Da, toate juruinţele făcute Ţie în ziua legământului meu, în ziua când Tu mi-ai iertat toate păcatele mele, în ziua când Tu m-ai înscris şi pe mine în Oastea Ta! (2 Tim. 2, 4). Da, toate juruinţele făcute Ţie când m-am rugat cu stăruinţă şi Tu mi-ai împlinit cererile, eu sunt veşnic dator să le ţin şi să nu le uit. Toate juruinţele făcute Ţie în zilele primejdiilor grele din care am strigat să mă izbăveşti — şi m-ai izbăvit. Toate juruinţele făcute Ţie în clipele mele fericite, când recunoştinţa pentru tot ce-mi dăruiai Tu mă făcea să-Ţi juruiesc o veşnică slujire. Toate nenumăratele juruinţe pe care Ţi le-am făcut după primirea fiecăreia din nenumăratele Tale binefaceri, din care nu trebuie să uit nici una (Ps. 103, 2). Toate juruinţele făcute Ţie, Mântuitorul şi Dumnezeul meu, Iisuse Doamne, după fiecare iertare pe care o primeam, după fiecare biruinţă, după fiecare izbăvire, după fiecare har… Şi, Doamne Iisuse, cât de multe sunt acestea! (Ps. 139, 17-18).
Nu mă lăsa, Doamne Iisuse, niciodată să uit vreuna din toate acestea şi nici să-mi las neîmplinită niciuna din toate acestea, nici una, Doamne! Pentru că numai astfel voi putea avea un adevărat şi veşnic folos şi de darurile Tale şi de ascultarea prin care mă legam Ţie. Te rog, Doamne Iisuse, să-mi aduci aminte neîncetat de clipele acelea în care Ţi-am făcut legămintele şi juruinţele mele…, de uşurarea iertării pe care am simţit-o atunci sau de lumina ce mi-ai dăruit-o! Să-mi aduci neîncetat aminte de toată noua curgere a vieţii mele, care a început atunci, din părtăşia cu Tine, pe care numai de atunci o am… Ca să nu-mi pot uita niciodată credincioşia faţă de legământul meu pus atunci, cu Tine, pe totdeauna — şi a cărui statornicie să fie tare, mai tare ca moartea. Pentru ca, potrivit acestui legământ unic şi veşnic, să-mi împlinesc juruinţa de a Te urma pe Tine cu ascultare şi smerenie, în răbdarea şi în sinceritatea cerută de Tine şi de frăţietatea în care m-ai aşezat, până la moartea mea de aici şi până în veşnicie, prin umbra şi prin lumina Crucii Tale şi a crucii mele.
Te rog, Iisuse Doamne, să-mi aduci neîncetat aminte de toate acestea, mai ales în clipele încercării sau în zilele sau în anii grei şi amari, oricât de amari sau de grei ar fi aceştia, căci mai ales atunci sunt în primejdie să uit sfintele mele legăminte şi juruinţe, în faţa suferinţei sau a morţii. Mai ales atunci, căci acolo sunt mai puternic primejduit să mi le uit! Dar, Te rog, să-mi ajuţi la aceasta şi în vremea când îmi va merge bine pe pământ, Doamne, căci primejdia uitării sau a lepădării lor nu-i mai mică nici atunci când merg pe drum de şes. Ci până la moartea trupului meu şi până la învierea veşnică a fiinţei mele să-mi fie mie mai însemnat lucru ca oricare altul, datoria unică de a-mi împlini faţă de Tine şi faţă de ai Tăi, faţă de ai mei şi faţă de tot ce mi-ai poruncit Tu sau Ţi-am promis eu, datoria juruinţelor mele. Căci numai aşa voi putea vedea fericit odată Faţa Ta şi numai aşa aş putea privi cinstit şi drept în ochii înaintaşilor sau ai semenilor mei. Numai aşa voi putea sta în faţa Judecăţii Tale şi numai aşa m-aş putea uita cu bucurie în toată conştiinţa mea şi în tot trecutul meu. Amin.
