Pierderi mici – binecuvântări mari
În legătură cu tunsul oilor, să ne gândim încă la ceva. Cu noi e ca şi cu oile: după ce foarfeca Domnului ne-a tuns, creşte lână nouă. Când Domnul ne ia cu o mână bunurile cele pământeşti, cu cealaltă ni le dă împătrit.
Noi ne plângem când ne ajung pagubele cele mici, dar ele ne sunt de lipsă pentru a putea primi pe urma lor darurile şi binefacerile cele mari.
Dacă am pierdut o slujbă, Domnul ne câştigă alta. Dacă suntem izgoniţi dintr-un loc, Domnul ne pregăteşte altul. Când o uşă ni se închide, Domnul ne deschide alta.
Domnul le-a luat mana israelitenilor atunci când aveau bucatele Canaanului. Şi le-a înţărcat apa stâncii atunci când aveau apele Iordanului. Când Domnul ne ia ceva, asta însemnează că El vrea să ne dea mai mult.
Este un lucru constatat: pe locul unde pământul s-a curăţit de spini, acolo creşte recolta mai bogată.
Tot aşa e şi cu un ogor sufletesc: unde mai înainte au fost spinii suferinţelor, creşte cea mai bogată şi binecuvântată recoltă duhovnicească.
O, voi, oi din turma cea binecuvântată a Domnului, să nu vă înspăimântaţi când foarfecele Lui se apropie de „lâna“ voastră. „Tunsul“ acesta e o binecuvântare. Lâna va creşte iarăşi, mai mare şi mai bogată. Deci puteţi cânta liniştit: Fericită pierdere, fericit câştig… Doamne, fii binecuvântat!
Preot Iosif Trifa / CA O OAIE FĂRĂ DE GLAS (Isaia 53, 7) – Câteva învăţături luate din asemănarea cu oile –
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001
