Pr. Constantin Necula
Duminica Tuturor Sfinților. Prima după Rusalii, dăruită de Biserică drept lecția dintâi a Sfântului Duh: prezența Sfinților. Ca o chemare și ca o întărire întru plinirea vieților noastre. Textul Scripturii, întreg, cuprinde Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel (11, 33-40 și 12, 1-2) și Evanghelia de la Matei (10, 32-35; 37-38 și 19, 27-30). Toate aceste texte punctează un lucru fundamental: chemarea lui Dumnezeu la sfințenie se împlinește după exigențele sfințeniei. Descrierea sfinților pe care ni-i oferă textul scripturistic ne oferă modelul limpede al împreună lucrării cu harul lui Dumnezeu, prin fapte, a omului ales prin chemare. Nu ni se descriu personaje lipsite de personalitate, ci a căror personalitate s-a articulat pe chemarea lui Dumnezeu. Nici doar har și nici doar fapte, ci fapte împlinite în lucrarea Duhului Sfânt. E important de reținut, pentru că – nu-i așa că vedeți tot mai des aceasta? – fapta făcută doar după regulă omenească expiră lesne la prima cercetare prin foc, iar hrănirea cu impresii harismatice naște rigorisme ieftine, nemântuitoare.
Pentru că sfințenia la care suntem chemați nu înseamnă înțepenire într-un proiect pe seama Împărăției Cerurilor, ci o continuă creștere în Hristos a făptuirii noastre. Dumnezeu nu este complementar sfințeniei noastre, ci fundamental acesteia, căci, nu-i așa, fără de El nu putem face nimic. Scriu rândurile acestea pentru sanctificatorii de ocazie, pentru aceia care cred că sfințenia este un play-back la cântarea îngerilor ori un copy-paste la rostirea Scripturii. Nu, toate acestea transformă sfințenia într-un amestec de nenatural cu fals, într-un soi de spoială mediocră și într-o nefericită blocare a sfințeniei în modele nedesăvârșite, propunând opusul sfințeniei drept model. Iar opusul sfințeniei nu este ne-sfințirea, ci nesimțirea, este voga ieftină, vorbăria răsuflată în bârfirea lui Dumnezeu. Pentru aceea insistă construcția liturgică a Bisericii pe reactivarea permanentă a harului Duhului Sfânt prin prezența Sfinților în viețile noastre! Îmbibați de har, ei rămân izvoare de făptuire minunată. Cine s-a bucurat de ajutorul unui Sfânt știe ce zic.
Sigur că numai Dumnezeu este Sfânt cu adevărat! Nu înțeleg însă de ce se opun unii, cunoscători ai Scripturii altfel, la dorința Lui de a fi Sfinți tocmai după modelul Său și de ce uităm lesne că „cei din urmă vor fi cei dintâi” (Matei 19, 30), adică uitând esența: Sinaxarul este deschis, ne așteaptă!
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
