din cuvântul fratelui Traian Dorz
către fraţii din comuna Roma (Botoşani)
– 24 noiembrie 1987
Fericiţi cei care au ascultat chemarea cea dulce şi blândă şi au primit îndemnurile şi mângâierile Domnului. (…) Lor li s-a turnat pe răni un calmant sfânt. Când Mântuitorul spune: „Veniţi la Mine voi, toţi cei împovăraţi şi cei chinuiţi şi Eu vă voi da odihnă”, ce calmant mângâietor este pe rana sufletelor noastre un astfel de untdelemn vindecător… Îi mulţumim Domnului pentru această stare. El n-a venit să ne mustre cum ne mustră alţii când cădem în vreo nenorocire: „Aşa‑ţi trebuie! De ce te-ai dus? De ce n-ai avut grijă? De ce n-ai avut minte? De ce ai făcut aşa? De ce ai făcut aşa?”. Numai mustrări şi judecăţi…
Domnul S-a apropiat cu milă de noi. El a văzut în ce stare eram. Şi, după ce ne-a dat mângâierea şi îmbărbătarea Cuvântului Său, după aceea ne-a adus şi mustrările din cauza păcatului care ne căzuse şi ne prăbuşise acolo. Altă dată a spus El: „Vezi, de-acum te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuieşti. Vezi, ai păţit rău: te-au prăbuşit păcatele, ai ajuns un nenorocit… pătimaş cu băutura, pătimaş cu fumatul, pătimaş cu lăcomia, cu răutatea, cu certurile, cu zavistiile, cu neînţelegerile, cu gândurile rele, cu trufia, cu toate celelalte fapte rele care sunt tâlharii ce-i pândesc pe toţi cei care coboară din Ierusalim, adică părăsesc starea curată şi se duc spre păcat, şi se prăbuşesc spre poftele şi păcatele veacului acestuia. Dumnezeu ne-a izbăvit de ele. Dar – după ce ne-a dat mângâierea, după ce ne-a vindecat rănile, după ce ne-a dus în casa adunărilor Sale, după ce ne-a încredinţat îngrijitorilor Săi – ne porunceşte acum la fel ca slăbănogului de la lacul Betesda: „Vezi, acum te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuieşti. Te-am ajutat să ajungi spre Ierusalim, în adunarea sfântă, sub îngrijirea sfântă, unde ai Cuvântul Sfânt, cântările sfinte, rugăciunile binecuvântate, fraţii sfinţi. Să nu-i mai părăseşti. Să nu mai cazi din nou. Să nu părăseşti adunarea, să nu te depărtezi de adunarea sfântă şi să nu mai asculţi şoaptele acelora care te îndeamnă şi te ispitesc să-i părăseşti pe fraţi, să părăseşti adunarea şi să te duci în alte părţi”.
Aveţi grijă, pentru că aceasta este o poruncă, nu numai un sfat. Şi o condiţie pentru păstrarea mântuirii noastre, nu numai pentru ferirea noastră de prăbuşiri. Noi, dacă ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi rămânem acolo unde ne-a aşezat El, şi ascultăm de mai-marii noştri care sunt puşi să ne mărturisească nouă Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne sfătuiască să mergem pe calea cea bună, dacă ascultăm de ei, atunci rămânem mai departe credincioşi în Biserica Domnului, în adunarea Domnului în care ne-a chemat El de la început şi în care au fost părinţii şi înaintaşii noştri.
Desigur că, în lupta noastră pentru vindecarea deplină şi pentru păstrarea noastră în starea cea sfântă, în locul cel sfânt, în adunarea cea sfântă în care ne-a adus Domnul după ce ne-am predat şi ne-am hotărât pentru El, ispititorul ne va mai aduce multe ispite şi mulţi ispititori. Dar, dacă noi stăm tari în ascultarea Domnului, dacă păstrăm sfântă legătura noastră de ascultare cu fraţii şi îndrumătorii noştri şi suntem strâns legaţi prin iubire, prin rugăciune şi prin părtăşie frăţească cu adunarea din care Domnul a făcut să facem noi parte şi în care ne-a adus El în clipa legământului, atunci, prin aceste binecuvântate ziduri de apărare şi locuri de adăpost, el ne fereşte de căderi, de prăbuşiri şi de nenorociri din care, dacă nu ne-am mai feri şi am mai cădea iarăşi, ar fi cu neputinţă să fim izbăviţi din nou.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 4
