„Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Slavă veşnică Ţie!
Cu ochii plini tot atât de mult de întunericul ce apune
ca şi de lumina ce răsare,
cu obrajii scăldaţi de şiroaiele lacrimilor amare
amestecate cu şiroaiele lacrimilor dulci
şi cu inma jumătate încă sângerând de spaima morţii tale
şi jumătate strălucind de uimirea Învierii,
– stăm, tremurând din toată fiinţa noastră,
între Crucea Ta şi mormântul Tău,
amândouă goale,
pe amândouă întrebându-le
la amândouă ascultând…
Dincolo de amândouă,
Te privim dintr-o dată,
în lumima orbitoare în care ne apari,
însângerat şi strălucitor,
alb şi rumen,
trecut prin ele pentru noi
şi chemându-ne să Te urmăm şi noi,
prin ele, pentru Tine.
Focul Crucii Tale ne arde Trecutul;
Focul Învierii ne sfinţeşte Viitorul;
Focul trecerii printre ele ne uneşte în Tine.
Şi dincolo de amândouă,
Tatăl Nostru ne va îmbrăţişa pe Amândoi
într-o unică sărutare
Eternă.
Slavă veşnică Ţie,
Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu,
Iisus Hristos! ”
Traian Dorz
din cartea „Hristos Mântuitorul nostru”
