„Era ziua pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: «Iată Împăratul vostru!»”
Se făcuse deci la amiază. Era în plinătatea zilei de vinerea Paştilor.
Judecata obositoare şi lungă se apropia de sfârşit.
Pilat luase hotărârea: Îl va osândi pe Iisus, ca să se dezvinovăţească pe sine şi să scape de orice urmări faţă de oamenii care îl ameninţau.
În miezul zilei s-a făcut cea mai întunecată judeca-tă.
În clipa celei mai mari puteri a luminii, mintea omenească se prăbuşeşte în bezna celei mai înspăimântătoare nopţi.
Dreptatea cedează nedreptăţii.
Nebunia triumfă asupra înţelepciunii.
Păcatul înăbuşă conştiinţa.
Poporul lui Dumnezeu îşi dă la moarte pe Mântuitorul său.
Omenirea îşi condamnă prin Pilat Pâinea sa, Lumina sa, Viaţa sa, Prezentul său, Viitorul său, Veşnicia sa.
Poate că este ceasul al şaselea şi pentru tine, suflete al meu.
Poate că te găseşti şi tu în cel mai mare prilej să iei hotărârea cea bună.
Poate eşti în mijlocul unor mari binecuvântări, în puterea vieţii, în miezul vârstei, în răscrucea anilor tăi:
– nu te lăsa biruit de rău, ci biruie acum răul prin bine (Rom. 12, 21).
Dacă nu faci acest lucru acum, în ceasul acesta când puterea lui Dumnezeu este mai mare peste tine,
când Hristos stă atât de aproape în faţa ta,
când chemarea Lui este cea mai puternică, momentul cel mai potrivit, harul cel mai mare,
– atunci când crezi că vei mai putea să-l faci?
S-ar putea ca niciodată să nu mai ai toate aceste condiţii pe care le ai acum.
Se poate că şi tu să pierzi acest prilej pe totdeauna, dacă nu-l înţelegi acum.
Aşa cum l-a pierdut Pilat.
Dar omul spune uneori adevărul chiar şi în nebunia lui, precum zice Scriptura.
Ceea ce spune Pilat acum în batjocură era încheierea judecăţii lui de condamnare a lui Iisus.
Dar era şi marele strigăt al Adevărului. Adevărul spune încă o dată: Iată Împăratul!
Iisus era Împăratul Veşniciilor (I Tim. 1, 17);
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apoc. 19, 16);
Domnul Păcii (Isaia 9, 6);
Împăratul poporului Său (Isaia 62, 11; Zah. 9, 9);
Împăratul Sionului (In. 12, 15);
Împăratul nostru (Ps. 95, 3-7);
Împărat mare peste tot pământul (Ps. 47, 2);
Împăratul Slavei (Ps. 24, 7-10; In. 17, 5).
Dar acest glas al Adevărului dumnezeiesc,
această descoperire a Slăvitei Taine ţinută ascunsă de veacuri şi arătată abia acum (Efes. 3, 3-5),
Iisus, Lumina orbitoare, Soarele veşnic, era prea aproape de ei. Nu-L puteau vedea de El Însuşi
şi n-au putut nici unii să audă, să înţeleagă şi să vadă nimic.
Numai fiului iubirii, sfântului Ioan, în clipele celui mai dintâi şi mai greu examen pentru el,
– drept răsplată a credincioşiei sale –
i se dăruia totul. În cel mai dulce, mai desăvârşit şi mai luminos fel.
Ce slăvit împărat este Hristos şi ce binecuvântată este Împărăţia Lui!
Împărăţia Sa este o Împărăţie veşnică şi stăpânirea Lui rămâne neclintită în toate veacurile.
Toţi cei ce se bucură de vederea şi binefacerile acestei împărăţii doresc să-i facă pe toţi semenii lor să cunoască strălucirea plină de slavă a Împărăţiei lui Hristos (Ps. 145, 12-13).
Binefacerile ei se întind peste toată fiinţa omului şi a omenirii. Peste toate zilele şi veacurile acestei fiinţe.
Şi peste toate trebuinţele, atât cele vremelnice, cât şi cele eterne. Dar în această împărăţie nu se poate intra decât prin naşterea din nou (In. 3, 3).
Ea nu poate fi văzută decât de cei care au căpătat vederea cea nouă. Şi nu poate fi moştenită decât de cei născuţi din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Duhul lui Dumnezeu (In. 3, 5) la viaţa cea nouă.
În Împărăţia Minunată a Celui Minunat nu se poate intra decât printr-o naştere minunată, care este naşterea de Sus (In. 3, 3, 7),
naşterea din Dumnezeu (In. 1, 13),
naşterea din Cuvântul Adevărului (Iacov 1, 18)
prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt (Tit 3, 5),
dintr-o sămânţă neputrezitoare (I Petru 1, 23).
Toate împărăţiile pământului pier, dar împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Lc. 1, 33).
Toate promisiunile împăraţilor lumii acesteia trec şi se nimicesc, dar ale lui Hristos rămân veşnic (Mt. 24, 35).
Toţi supuşii împăraţilor lumeşti sunt, până la urmă, înşelaţi şi părăsiţi, dar cei ce-L slujesc pe Iisus sunt şi vor fi fericiţi veşnic şi veşnic (Lc. 6, 20).
Dragă suflete, iată soarta fericită şi veşnică pe care ţi-o alegi dacă te predai acum lui Hristos, dacă Îl primeşti pe El ca pe Împăratul inimii şi vieţii tale. Dacă te naşti din nou acum – şi dacă rămâi pe totdeauna o făptură nouă (Gal. 6, 15).
Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse,
Mărire Ţie!
Mărire veşnică Ţie, Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Împăratul nostru Slăvit!
Noi Te privim cu adoraţie şi nemărginită iubire pentru că niciodată n-ai fost atât de aproape de noi ca acum, când primeşti să fii Jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi pentru mântuirea întregii lumi.
Tu eşti Împăratul nostru Etern. Noi iubim Împărăţia Ta şi dorim să fim părtaşi ai ei, oricât de mare preţ ne-ar cere ceasul de acum pentru veacul nesfârşit.
Amin.
Hristos – Jertfa noastră / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015
