Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Exemplul lui Daniel

Exemplul lui Daniel

Exemplul lui Daniel

Tocmai l-am ascultat pe Profetul Daniel rostind lui Dumnezeu rugăciunea lui, l-am văzut mărturisind nu doar păcatele poporului său, ci şi păcatele sale. Să cugetăm o clipă la cuvintele lui. Într-adevăr, dacă ele sunt expresia rugăciunii arzătoare, sunt şi imaginea mărturisirii şi a căinţei celei mai umile. „În vreme ce mă rugam, spune el, şi mărturiseam Domnului păcatele mele şi ale poporului meu…” (Dan 9, 20). Văzându-l pe Daniel mărturisindu-şi păcatele lui, cine ar cuteza oare să se arate fără de păcat? Celor mândri care ar avea această îndrăzneală, se adresează cuvintele acestea ale profetului Iezechiel: „Eşti tu mai înţelept decât Daniel?” (Iezec 28, 3).

Vorbind şi despre cele trei sfinte personaje prin care Domnul simbolizează cele trei categorii de oameni ce trebuie să-i mântuiască atunci când marele necaz se va abate asupra neamului omenesc, acelaşi Iezechiel ne citează pe Daniel şi spune că nu vor fi decât trei oameni care vor scăpa de la această prăbuşire a lumii: Noe, Daniel şi Iov[1]. Este clar că aceştia trei ne arată trei categorii de oameni. De fapt, aceste trei personaje au murit de multă vreme, şi-au dat sufletul lor lui Dumnezeu, iar trupurile pământului. Acum ei aşteaptă învierea şi preaslăvirea de-a dreapta lui Iisus Hristos, fără să se teamă de nici un necaz, nici să nădăjduiască vreo izbăvire. Cum deci Noe, Daniel şi Iov vor fi izbăviţi de necazul acesta? Atunci când proorocul învierii vorbea în acest fel, numai Daniel trăia, căci de multă vreme Noe şi Iov odihneau cu somnul morţii alături de strămoşii lor. Ce necaz de neocolit îi mai putea ameninţa pe ei, de vreme ce erau izbăviţi de trup? Noe însă reprezintă pe bunii păstori care conduc şi cârmuiesc Biserica precum Noe îşi cârmuia arca pe valurile potopului. Daniel e simbolul tuturor celor ce se înfrânează; iar Iov, al tuturor soţilor ce trăiesc în dreptate şi sfinţenie. Aceştia sunt cele trei categorii de oameni pe care Dumnezeu îi izbăveşte de necazul acesta.

Cu siguranţă, mare laudă este pentru Daniel să se vadă numit împreună cu cele două sfinte personaje. Şi totuşi îşi mărturiseşte lui Dumnezeu păcatele sale. Ce orgoliu nu s-ar cutremura înaintea unei asemenea mărturisiri, ce părere de sine nu ar fi oare înăbuşită şi ar mai putea avea ea oare loc spre mândrie şi cutezanţă? Cine se va măguli că are o inimă curată, cine se va lăuda că este scutit de păcat?[2]

[1] Iezec 14, 14

[2] Prov 20, 9

Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat