Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea I

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea I

Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice – partea I

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula,
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu

Seria Conferinţe
Exigenţele convertirii oglindite în Actele Martirice
Suceava, 2005

În primul rând dau slavă lui Dumnezeu că suntem împreună în seara aceasta, că ne-a prins seara şi Dumnezeu este încă împreună cu noi şi în seara aceasta…

Aş vrea să vă spun că dincolo de datele cu care am fost prezentat de colegul dumneavoastră, rangul la care ţin cel mai mult este acela de duhovnic al Facultăţii de Teologie. În sensul acesta mă simt cel mai util între toate lucrurile pe care le fac, şi de aceea am încercat să vă pun pe inimă şi frăţiilor voastre în seara aceasta – ca şi studenţilor mei, în repetate rânduri – această idee a modelului convertirii care pe noi, ortodocşii, ne cam complexează de la o vreme. Şi de aceea, trăind într-un mediu cum este acela al Sibiului sau cum este acela al Braşovului, unde m-am născut, problema este majoră din cel puţin două puncte de vedere.

Se întâmplă, nu-i aşa, să-i vedem pe unii convertiţi la MISA. Şi trebuie să-i credem că sunt convertiţi la MISA – dacă pui un ă în loc de i nimereşti cu adevărat locul care i se cuvine – pentru că la un moment dat îţi dai seama că au probleme. Şi problema lor începe din momentul în care ei cred că au o spiritualitate către care să se convertească.

Al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun este faptul că în viaţa mea, prima Scriptură am primit-o de la nişte adventişti. Ei mi-au dat prima dată Scriptura în mână. Şi tot ei mi-au dat modelul convertirii dintâi, care aproape m-a şocat. Aveam un verişor care era zugrav. A căzut de pe schelă şi, după ce-a căzut în cap, o zis că nu mai rămâne la ortodocşi şi a mers la baptişti. Şi a ajuns mare predicator la ei.

De ce vă spun lucrurile acestea? Ca să înţelegeţi că uneori convertirile le cam confundăm. Noi înşine credem că dacă ne punem musai batic şi-l batem în cuie, dacă reuşim să batem o mie de metanii pe centimetru pătrat, cu viteza luminii, adică dacă ne îmbisericim într-un fel sau altul sau devenim nişte bisericaşi – termenul are egalitatea unor simbriaşi ai Bisericii -, reuşim cu adevărat să fim şi convertiţi, uitând însă să înţelegem că Dumnezeu, Care nu caută la faţa omului, nici la gesturile lui, până la urmă, nici la formalismele lui, până la urmă, caută întotdeauna în cele mai adânci, adică în inima lui. Dumnezeu nu ne-a spus doar: „Fiule, dă-mi metania ta!”, cât „Fiule, dă-mi inima ta!” Adică, să reuşim să trecem de la gesturile exterioare pe care le facem la gesturi cu mult mai adânci, la cele interioare, care ne ating inima şi ne răstignesc într-un fel sau altul în dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu cere mai mult de la omul întreg, care înseamnă şi trup, şi suflet, nu numai partea de trup, şi nu numai partea de suflet. Omul, care este dihotomic, după definiţia Părinţilor, adică este şi trup şi suflet, pentru ca să poată merge mai departe la întâlnirea cu Hristos, pentru ca să se poată bucura de taina Învierii lui Hristos, trebuie să poarte, nu-i aşa, rănile biruinţei pe trup şi pe suflet. Adică să se vadă că pe amândouă le-a pus la lucru şi că le-a umilit suficient de mult pentru ca, în smerenie, să câştige cele înalte.

Iată de ce aş porni de la acest model pe care l-am avut la îndemână în săptămâna ce-a trecut, acela al Mariei Egipteanca, pe care am prăznuit-o laolaltă cu Macarie Egipteanul – că nici nu mai ştii cui să dai slavă că-i avem pe amândoi în calendar! Sigur, Dumnezeului Care-i ţine pe amândoi vii dinaintea noastră ca modele de viaţă şi ca modele de convertire.

Ţineţi minte: Maria Egipteanca, pe care toată lumea când o pomeneşte zâmbeşte un pic, ca la Maria Magdalena – astăzi le-am spune cu un termen din ăla: uşuratice amândouă, convertite la Hristos. De cele mai multe ori, modelul pe care ele îl propun pe noi ne cam şochează. Ne şochează pentru că noi ne-am obişnuit să credem că mult mai importanţi suntem în modul în care începem viaţa duhovnicească. Cerem sfaturi, ne nevoim, ne rugăm, stăm unii lângă ceilalţi şi ne sprijinim, şi fără îndoială că aşa este bine. Pentru Biserică nimic nu este mai onorant decât faptul că nişte tineri, cum sunteţi şi dumneavoastră, îşi propun de tineri, de foarte tineri, să nu treacă şi prin experienţa dintâi a Mariei Magdalena sau a Mariei Egipteanca, ci să-şi păstreze curăţia de care au nevoie ca să plece mai departe cu fruntea sus. Dar dacă această curăţie este motiv să se-ngâmfe şi să se dea rotunzi după aceea şi să dea cu tifla tuturor – mă iertaţi de cuvânt prost – boschetarilor şi tuturor traseistelor din zonă, înseamnă că n-au înţeles nimic din dragostea lui Hristos pe care ne-o oferă prin modelul Mariei Egipteanca şi prin modelul Mariei Magdalena, înaintea ochilor noştri.

Vedeţi că televiziunile noastre abundă în ultima vreme să ne vorbească de spiritualităţi de tot felul, pornind de la spiritualitatea aceasta bivolărească, să nu-i spun altfel, până la alte spiritualităţi (noi, de exemplu, combatem pe Bivolaru, dar acceptăm că Big Brother-ul poate fi o chestie normală; sau combatem pe Bivolaru, dar uităm că horoscopia asta idioată care se aruncă de pe toate canalele, chiar dacă-i simpatică Neti în felul ei, tot năroadă rămâne!). N-ai cum să faci abstracţie de aceste false spiritualităţi care ne sunt propuse.

În Vechiul Testament acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu insista cu precădere asupra monoteismului poporului Său, cerându-i să creadă într-un singur Dumnezeu, spunând: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Un Domnul articulat! Şi sunteţi mai buni filologi decât mine, şi ştiţi că acel articol înseamnă şi unicitate. Şi unicitate, şi unitate. Deci dacă de fiecare dată insistă asupra acestei unicităţi, Dumnezeu o face tocmai ca să scutească de Netiile din vremea lor şi de Bivolarii din vremea lor, încercând să ne arate că o convertire are, în primul rând, un ţel unic, şi că pe măsură ce Îl descoperi pe Dumnezeul Care ţi Se descoperă, începi să te descoperi şi pe tine mai bine, cu limitele tale mult mai largi şi mult mai atente în ceea ce vrei să faci ca om. Dar prima dată Dumnezeu S-a adresat poporului lui Israel. În foarte multe rânduri, profeţii lui Israel au primit ca misiune fundamentală să spună oamenilor: „Întoarceţi-vă!”, sau acel „Shema, Israel! Ascultă, Israele!” De fiecare dată venea să-i provoace pe oameni la o întoarcere. Dar era vorba de întoarcere colectivă, dacă vreţi. O turmă de oameni aflată pe calea mântuirii. Tuturor li se cerea deodată întoarcerea, pentru că: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău!” „Mână îndărăt!”, cum zice ciobanul din Ardeal când se supără pe oaie şi-i cere să intre în turmă. Iar profeţii, dacă vreţi, erau câinii care lătrau pe margine, arătând care sunt limitele de la care ieşind oaia, începe să se piardă în pustie.

Din momentul respectiv, aş vrea să aveţi această imagine a turmei, ca să înţelegeţi că o dată cu Hristos, turma capătă identitate. Turma capătă, dincolo de un păstor ceresc, sigur mai bun şi sigur mai autentic decât toţi ceilalţi păstori pe care-i trimisese Dumnezeu, capătă şi identitate. Între ele, oile se simt solidare de data aceasta, pentru că Mielul lui Dumnezeu Se jertfeşte pentru ele.

Deci această convertire nu se mai cere făcută la o doctrină, la o instituţie… Nimeni nu vă cere, de exemplu, în Biserică: „Convertiţi-vă la Crezul niceoconstantinopolitan… Sau dacă nu ştiţi mărturisirea de credinţă de la Calcedon – cine-o ştie să ridice mâna! – nu vă mântuiţi!…” Deci nimeni nu mai cere o întoarcere la o doctrină a Bisericii. Nimeni nu mai cere neapărat o mărturisire, ştiu eu, pe dinafară a Bisericii. Şi la modul exterior, dar şi la modul acesta al minţii, al intelectului pur şi simplu. Hristos cere o viaţă nouă, El Însuşi fiind o Viaţă nouă.

va urma

sursa: http://www.agnos.ro

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!