„Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina” (Luca 11, 33).
Este o mare deosebire între o făclie pusă într-un sfeşnic şi un chibrit. Sfeşnicul, cu făclia pusă în el, stă aprins, arde timp îndelungat cu o lumină bună, pe când chibritul se aprinde şi se stinge repede, luminând în jurul lui cu o flacără mică.
Viaţa noastră duhovnicească se aseamănă cu o cutie de chibrituri, de cele mai multe ori. Nu am ajuns la starea de a fi o făclie pusă în sfeşnic pentru cei din jurul nostru, ci, de cele mai multe ori, ne asemănăm cu un chibrit. Acum ne aprindem, acum ne stingem! Lumina aceasta abia dacă are timp să fie văzută. Şi – durere! – se întâmplă aceasta de multă vreme…
În viaţa duhovnicească, cântăreşte foarte mult creşterea duhovnicească. Dar trebuie să fie o creştere statornică, oricât de mică. Nu o creştere agonisită în goană, urmată, aproape mereu, de o descreştere bruscă, ci trebuie să punem mai mult preţ pe statornicie. Statornicie în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, statornicie în rugăciune, în înfrânare, în post, statornicie în meditaţie, statornicie în mersul la adunare, la Sfânta Liturghie, statornicie în Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Într-un cuvânt, statornicie pe calea cea strâmtă.
Doar prin statornicie se poate ţine mereu aprinsă făclia din sfeşnic. Doar prin statornicie se poate ţine mereu aprins focul Duhului Sfânt din inimile noastre. Altfel, prin nestatornicie, suntem un chibrit, aprins repede şi stins repede, în care nu se poate încrede nimeni că îl putem povăţui în mersul spre Împărăţia cerurilor.
Şi nici noi nu vom ajunge Acolo, dacă vom continua felul acesta nestatornic de viaţă, pentru că spune fratele Traian Dorz atât de limpede şi de hotărât în poezia „Nu privi c-un ochi”, din volumul Cântări de drum: „Pe toţi cei nestatornici îi îneacă-al morţii val, / de nici unul nu mai vede strălucitul vieţii mal”. Ce cuvânt necruţător foloseşte fratele Traian: pe toţi cei nestatornici; pe toţi, pe toţi… Este vremea când să punem mult mai mult preţ pe această virtute a statorniciei, este vremea când să împlinim cu statornicie lucrările duhovniceşti.
Te rugăm, Iisuse Doamne, dăruieşte-ne această putere de a ne sili să creştem din zi în zi în cele duhovniceşti, ca să ajungem fiecare dintre noi un sfeşnic cu o făclie tot mai aprinsă şi statornică, călăuzindu-ne şi pe noi, dar şi pe alţii spre mântuire! Amin! Slăvit să fie Domnul!
Gabriel ARGHIRE
