2. Nu ştim ce este Veşnicia aceea din care s a născut Timpul, adică veacurile (cum scrie la Evrei 1, 2), prin Fiul Său.
Lumina care s a exteriorizat din Dumnezeu-Tatăl, spre a începe, cu Ziua Întâi, Viaţa sub forma ei de azi,
era Dumnezeu Fiul. Lumina Lui ne străluceşte de a¬tunci numai înainte. Înapoia Lui nu mai vedem nimic.
3. Nu ştim nici ce formă avea Fericirea în care locuia Domnul Dumnezeu înainte de a ni se descoperi – atât cât ni se descoperă – Fericirea în care locuieşte El acum.
Nu ştim nici ce forme avea Viaţa care era în El mai înainte de a ni se descoperi – atâta cât ni se descoperă – Viaţa care este în El acum.
Nici n avem nevoie să ştim ceea ce nu ni s a spus.
Ceea ce avem nevoie să ştim, ni s a spus.
Spre a le dori şi a le avea prin credinţă.
4. Ştim că lumea de acum a avut un început care a început cu Dumnezeu, Care era înainte de acest Început şi Care a făcut Începutul acesta.
Că acest Început s a făcut cu Dumnezeu, din Care a ieşit Cuvântul.
Din Cuvânt a ieşit Lumina,
din Lumină a ieşit Mişcarea, Ordinea, Viaţa…
O, ce slăvită cântare trebuie să fi fost acest Început!
Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
