Fericită binecuvântare este gândul în viața omenească

Duminica a VI a după Rusalii !
” Iisus , știind gândurile lor , le-a zis : pentru ce cugetati cele rele în inimile voastre.” ( Matei 9 , 4 )

Gândul ! Mare putere, măreț act , dar și fericită binecuvântare este gândul în viața omenească. El este rădăcina faptelor, ca și diriguitorul și susținătorul lor. El nu contenește niciodată, încât a fost asemănăt cu moara.

În gând se zamislește creștinul ca ființă morală, să fie după chipul lui Dumnezeu, în măsura în care se orientează după rânduielile Lui , sau fie după chipul diavolului, din clipa în care se precipită spre întunecata rînduială a acestuia. Căci foarte adesea gândurile vin de la diavoli.

Este ceea ce a surprins Mântuitorul în inimile unora ” dintre cărturari „, la vindecarea slăbănogului din Capernaum.

Căci gândul rău întunecă ,umple de ură, izvodeste mânie ,stârnește patimi , provoacă un război spiritual pe care trebuie să-l ducă creștinul în viața sa pămîntească.

Sfinții Părinți , prin nevoințele lor , ne îndeamnă să desăvârșim arta deosebirii gândurilor pentru a ajunge la ” tăierea gândurilor ” rele prin altele bune , apoi la nimicirea lor. În acest demers creștinul va afla că Împărăția lui Dumnezeu este întru sine. ” Pogoară în inima ta și vei afla acolo scara pe care urci la Împărăția lui Dumnezeu ” ne povatuieste Cuviosul Isaac Sirul . Pasul cel dintâi către părtașia cu Dumnezeu este deplina încredințare în mâinile Lui. Apoi Dumnezeu va fi Cel ce lucrează, iar nu omul .

Ca urmare să nu ne tulburăm sub niciun chip frați creștini. În inima noastră trebuie să domnească pacea , liniștea, tăcerea. Rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine păcătosul/ păcătoasa ” rostită cu simțire, va mișca gândurile, dorințele, simțămintele, în cuvintele și lucrarea noastră de folos spre mântuire !

  Ieromonahul Meletie (Părintele Onu Constantin)