Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home File de istorie – LEGĂMÂNTUL DE LA VURPĂR – ALBA

File de istorie – LEGĂMÂNTUL DE LA VURPĂR – ALBA

File de istorie – LEGĂMÂNTUL DE LA VURPĂR – ALBA

Aşezat lângă Mureş, Vurpărul era teama împrejurimilor. Certuri politice, bătăi, hoţii şi alte răutăţi se întâmplau aproape în fiecare zi.

Răsare soarele – Iisus Biruitorul

Şi într-o zi, câţiva ostaşi s-au abătut pe acolo. A fost destul să le grăiască şi să le cânte ceva de la Oaste, pentru ca să se aprindă îndată un „foc” mare. Cine ar fi crezut că în acest îngheţ să poată arde un foc. Şi totuşi el a fost aprins de „torţa” Duhului pe care o poartă pe drumuri umilii făclieri ai Oastei.

„Mai spuneţi-ne, mai cântaţi-ne”, se rugau stăruitor, la ieşirea din biserică, oamenii. Şi fraţii le-au vorbit până târziu, le-au dat cărţi şi o foaie «Isus Biruitorul», pe care o luaseră într-o doară. Şi… sămânţa a început să încolţească.

Înfloreşte pustiul

Rugaţi şi chemaţi stăruitor, fraţii din jur le vin în ajutor.

Domol curge răul de milă şi de har

A Celui ce-n iubire murit-a pe calvar.

Ca niciodată, lacrimi sfinţesc pământul aspru pe care altă dată sânge cursese din belşug… Gheaţa păcatului se topeşte… Pustiul înfloreşte… Dumnezeu face minuni şi azi. Şi fronturile Oastei sunt pline de astfel de minuni.

Unde s-a înmulţit păcatul…

…harul s-a-nmulţit mai mult.

Nicăieri n-am văzut mai multe lacrimi cu suspine şi mai multă râvnă de-a asculta Cuvântul ca aici… Când un frate grăieşte în Casa Domnului, sufletele se strâng ca un ciorchine, să soarbă toate cuvintele ce se rostesc…

Câtă bucurie în cer şi pe pământ, când un păcătos se-ntoarce cu lacrimi la Domnul Hristos!

Şi de-ar fi păcatul aşa de mare încât să ajungă la cer, dragostea li-i mai mare, căci ea întrece şi cerurile.

Sau cum a spus Ap. Pavel: „Acolo unde s-a-nmulţit păcatul, harul s-a-nmulţit şi mai mult” (Rom 6, 1).

Tineretul

Şi… iată, vin şi tineri… Fraţi şi surioare au părăsit deşertăciunea şi hora lui satan, îngenunchind la Crucea Domnului Iisus şi dăruindu-I Lui vieţile lor tinere… Tinerimea se trezeşte.

Pe fronturile Oastei – şi încă în primele şiruri –, fraţii tineri se avântă la luptă sfântă plini de curaj. Într-un sat unde aproape că nu se trecea sărbătoare fără să nu se întâmple, la jocul tineretului, certuri, bătăi, răniri sau omoruri, când clopotul anunţă adunarea Oastei, vin cu toţii la adunare. Tinerimea însetează după o altă viaţă.

Lupta de noaptea şi focul de ziua

În seara zilei de 9 nov., la chemarea fratelui Andrei Barb, fraţii Pavel Ion, Ştefan, Chimuţ şi o soră din Pian au poposit în adunare la Vurpăr – Mereteu. Satan dăduse lupta… O răceală ne cuprinse… Am ridicat mâinile şi ne-am îndoit genunchii şi Domnul ne-a răspuns cu foc din cer. Ne-am luptat toată noaptea, până la ora patru către ziuă, şi Domnul ne-a binecuvântat acolo.

A doua zi, duminică, după biserică (unde se simţea mocnind focul), la masa fratelui Andrei, focul a izbucnit cu vălvătaie mare. În curte, unde s-a ţinut adunarea, mai mult s-a plâns decât s-a vorbit şi cântat.

Legământul

Îngenuncheaţi, prin rugăciuni fierbinţi şi întretăiate de plânset, mai mult de 30 de suflete astăzi se predau Domnului, intrând la tovărăşia Oastei Lui… Sunt dragii noştri fraţii din Vurpăr, Mereteu şi Valea Vinţului. Părăsind lumea cu deşertăciunile ei, au luat jugul cel dulce al Domnului Iisus, pentru a lupta ca buni ostaşi în Oastea Lui.

Chemat la trei ospeţe,

un tânăr frate de pe Valea V[inţului] n-a voit să meargă la nici unul… A venit însă la al patrulea, la care-l chema Domnul. Aici şi-a predat viaţa Domnului… iar în seară a plecat spre casă ducând la subţioară o comoară scumpă, o Biblie.

Un altul

Tânărul frate Chimuţ de la Pianul de Sus, a cărui soră se cununase astăzi, n-a vrut să rămână la nunta ce se făcea în „duhul lumii”… Oricâtă dragoste ar fi avut pentru sora sa, tot mai mult iubea pe Domnul. De aceea a mers la ospăţul Lui…

Cele zece Biblii

Pe câmpul de luptă au rămas mai mult de zece Biblii… Şi se mai cer mereu… Frontul lui satan a devenit acum frontul Domnului. Cât de mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

Slăvit să fie Domnul Iisus Biruitorul!

Ioan Marini, înv.-ostaş – Săsciori

«Isus Biruitorul» nr. 49 / 1 dec. 1935, p. 6

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *