În cei zece ani de ostăşie, din rândurile poporului s’au recrutat multe talente. E şi acesta un merit al Oastei. Iată că de curând un nou dar ne trimite Domnul. E un tânăr plin de râvnă, fratele Traian Dorz din com. Mezies, jud. Bihor, al cărui chip îl dăm alături.
E băiat de plugar cu scoala din sat. N-ea trimis şi ne trimite mereu poezii pline de avânt, dintre cari pe unele le-am publicat aici la foaie. Rugăm pe Domnul Indurărilor să-l aibă în paza Lui.
Dăm mai jos şi o scrisoare în versuri, adresată Părintelui Iosif:
lar gândirea sfântă ‘n mine
Ritmul versului deşteaptă
Şi tot gândul cătră tine,
Drag părinte, se îndreaptă.
M’am gândit mereu la tine
Peste tot trecutul şters,
Dar acum, în aste clipe
Gândul meu se face vers.
Se ‘ntrupează pe hârtie
Insemnând iubirea mea
Care din copilărie
E pentru Sfinția ta.
Scumpul meu, fără putere
Care zaci pe-un pat de scânduri,
Tot din patul de durere
Îți scriu şi eu aste rânduri.
Şi pe aripa gândirii
Ridic ruga către cer
Şi ‘mpăratului măririi
Eu un singur lucru-i cer…
Il rog să-ți vindece rana
Că te-aşteaptă mii de guri,
Insetate după hrana
Sfintelor învăţături…
Şi mă rog, părinte, scumpe,
Pentru tine ne’ncetat
Că doar tu ştiuşi a rumpe
Coaja negrului păcat…
Cât doresc măcar odată
Să te văd, părinte, drag…
Doamne! adăni-l ‘n pace
lar pe-al țării scump meleag…
Traian Dorz, ostaş al Domnului, Mezieş, județul Bihor.
din foaia ”Lumina Satelor”, anul 1933
