„Nu există ispită mai cruntă decât să dai peste un linguşitor” (Sf. Ioan Gură de Aur).
„Nu fi tu însuţi un om slugarnic şi nu îngădui altora să se înjosească în faţa ta şi să te linguşească. Prima este însuşirea omului şiret şi perfid, iar a doua a omului plin de slavă deşartă şi mândrie” (Sf. Ambrozie).
„Linguşitorul are miere pe limbă şi fiere în inimă. Cu vorba îţi făgăduieşte, iar cu fapta pregăteşte sabia” (Sf. Tihon).
„Cel ce se flatează laudă în noi chiar şi viciile pe care noi înşine nu le încuviinţăm” (Sf. Grigore Teologul).
„Omul linguşitor e mai grozav decât orice fiară. Fiara se arată aşa cum este, iar linguşitorul, adesea sub chipul smereniei şi virtuţii, îşi ascunde veninul, aşa încât e foarte greu să afli şi să te fereşti de mârşăvia lui” (Sf. Ioan Gură de Aur).
„După cum un copil mic nu se poate sluji şi îngriji singur, ci se uită la mama sa şi plânge până i se face milă de el şi-l ia la sine, aşa nădăjduiesc şi sufletele credinciose pururea spre Domnul, şi zic că de la El este toată dragostea. Sufletul se hrăneşte din ceea ce mâncăm, sau din lumea aceasta, sau din Dumnezeu (Sf. Macarie cel Mare).
„Nimic nu este egal cu cel ce se teme de Domnul… Aceasta să o câştigăm, şi pentru a o câştiga, să facem totul; chiar de s-ar cere să ne dăm sufletul, chiar de s-ar cere să ne dăm corpul să fie îmbucătăţit, nimic să nu cruţăm, totul să facem spre a căpăta în noi frica de Dumnezeu, căci numai astfel vom fi mai bogaţi decât toţi şi ne vom învrednici de bunurile viitoare prin Domnul Iisus Hristos” (Sf. Ioan Gură de Aur”.
„Învăţarea simplă a unui lucru nu dă cunoştinţa pe care o dă trăirea” (Sf. Maxim Mărturisitorul).
„Fie-ţi teamă de Dumnezeu nu ca de un chinuitor, ci teme-te de El din dragoste” (Sf. Atanasie cel Mare).
„Pentru cel credincios nu există în lumea aceasta o casă şi o patrie adevărate, ci pretutindeni este numai o izgonire şi un surghiun” (Sf. Tihon).
„Când păsările zboară sus, în văzduh, nu le mai poţi prinde cu plasa; tot aşa şi pe tine nu te va prinde mrejile patimilor şi ispitelor când vei privi spre cele de sus. Cel ce s-a urcat pe vârful muntelui vede oraşul şi zidurile lui într-o formă mică, iar oamenii îi par ca nişte furnici. Tot aşa şi ţie ţi se vor părea toate cele pământeşti ca ceva mic, dacă te vei ridica pe înălţimile iubirii şi ale sfinţeniei” (Sf. Ioan Gură de Aur).
„Precum focul nu poate zăbovi în apă, tot aşa nici gândul în inima temătoare de Dumnezeu” (Marcu Ascetul).
„Să ridicăm acest trup, să-l facem altar de jertfă, să punem pe dânsul gândurile noastre şi să rugăm pe Domnul ca să trimită din cer marele foc nevăzut, care să mistuie altarul cu tot ce se află pe el. Toţi preoţii lui Baal, adică toate puterile vrăjmaşe să se nimicească, şi atunci vom vedea ploaia cea duhovnicească” (Sf. Macarie cel Mare).
„Din neştiinţă se naşte tot răul, şi sufletul, necunoscând pe Dumnezeu şi binele, va iubi păcatul şi-l va înfăptui” (Sf. Antonie cel Mare).
Oricât de mici sunt păcatele, dar ele pătează conştiinţa, iar conştiinţa trebuie să fie mereu curată. Dacă trebuie păstra-tă în curăţie, dar totuşi zilnic se pătează, atunci în toate zilele trebuie s-o curăţim” (Sf. Vasile cel Mare).
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
