Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta! (Luca 15, 18).
În starea noastră duhovnicească, şi noi ne asemănăm cu fiul cel pierdut, care a crezut că fericirea acestei vieţi o va găsi departe de familia sa, cheltuindu-şi averea primită de la părinţii săi cu prietenii şi cu desfrânatele, adică găsindu-şi plăcerea într-un libertinaj al păcatului. Dar, când a văzut starea nenorocită în care a ajuns, şi-a venit în fire şi s-a întors cu lacrimi de pocăinţă la tatăl său.
Tot la fel şi noi am crezut că fericirea acestei vieţi este departe de Dumnezeu, în lumea aceasta plină de plăceri şi păcate. Numai că a venit o clipă când Domnul ne-a cercetat printr-un necaz, boală, lipsă etc., şi atunci ne-am întors la El cu lacrimi de pocăinţă, recunoscându-ne starea rea în care trăisem până atunci. Acum, abia am aflat cu adevărat fericirea la picioarele Crucii Sale. Tot ce credeam altădată dulceaţă era un cumplit venin, dar noi atunci nu simţeam aceasta, aşa cum nu simt nici astăzi cei care trăiesc viaţa departe de Domnul.
Vai, câte suflete îşi cheltuiesc viaţa în pofte şi plăceri lumeşti, şi nu-şi văd starea nenorocită a sufletului în care zac! Şi aşa le prinde moartea, mergând pentru totdeauna la pierzare şi la chin veşnic.
Suflete drag care citeşti aceste rânduri, cercetează-te bine şi vezi trecutul vieţii tale unde ţi l-ai petrecut! În ce păcate şi plăceri lumeşti ţi-ai cheltuit viaţa ta! Astăzi încă nu e prea târziu să te întorci la Tatăl Cel Ceresc, Care te aşteaptă cu lacrimi în ochi. Hotărăşte-te astăzi să laşi păcatul şi să trăieşti o viaţă numai cu Domnul Iisus. Înrolează-te acum în Oastea Lui cea sfântă şi luptă împotriva păcatului!
Domnul să ne ajute la aceasta pe toţi!
Marin GUGULEANU – Cilieni, Olt
