Fratele Florea Călin din comuna Vânători – Viişoara, judeţul Teleorman, s-a întors la Domnul înscriindu‑se în Oaste încă în anul 1927, în primii cinci ani de la înfiinţarea Oastei. De atunci şi până în anul 1980, când a trecut la Domnul, el a fost, în toţi aceşti 53 de ani, un frate adevărat şi un ostaş harnic şi statornic în slujba Domnului Iisus Hristos şi în Oastea Lui.
De-a lungul tuturor acestor ani, prin toate încercările şi valurile prin care a trecut Oastea Domnului şi stegarul ei, Părintele Iosif Trifa, credinciosul frate Florea Călin nu s-a îndoit niciodată şi nu s-a retras din luptă, ci, mereu în primele rânduri, a ţinut pasul cu cei mai viteji şi mai credincioşi fraţi din lupta Domnului Iisus Hristos.
Pe vremurile bune, când se putea alerga în toate părţile, el a fost neobosit în aceste alergări binecuvântate pentru semănarea Cuvântului Sfânt. A fost unul dintre cei mai harnici desfăcători de foi şi cărţi ale Părintelui Iosif, dar a fost şi unul dintre cei mai punctuali plătitori. El nu numai că n-a rămas dator niciodată pentru sămânţa cumpărată din hambarul Domnului, dar a dat totdeauna şi câte ceva pe deasupra pentru ajutorarea lucrului sfânt. De aceea Părintele Iosif a avut totdeauna cuvinte de laudă şi de admiraţie pentru fratele Florea ori de câte ori venea o ştire frumoasă de la el, pentru că acest frate nu a uitat niciodată binele pe care i l-a făcut Domnul prin Părintele Iosif.
„…Eram olog din naştere – îi scria el părintelui Iosif în 1935 – şi s-au împlinit 8 ani de când mi-aţi întins mâna şi m-aţi ridicat de unde eram căzut. Şi ca un Samaritean milostiv mi-aţi uns rănile sufletului meu cu untdelemnul Evangheliei Domnului Iisus. M-aţi legat cu fâşiile dragostei şi mângâierii şi, punându-mă pe asin, m-aţi condus (cu tâlcuirile sfinte) la gazda unde am găsit sprijin şi vindecare (Biserica Domnului).
Eram olog din naştere (duhovniceşte vorbind) şi nu puteam umbla pe picioare decât pe la crâşme şi jocuri. Dar… la această gazdă sfântă am aflat vindecarea şi am învăţat să urăsc calea cea largă care ducea la cârciumă şi să iubesc zecile şi sutele de kilometri pe care îi străbat astăzi pentru Domnul Iisus şi Evanghelia Lui. Şi nu pot mulţumi îndeajuns Domnului, ci, ca ologul din naştere, sar şi strig şi eu plin de bucurie că olog am fost şi acum umblu… Şi samariteanul milostiv prin care Domnul m-a vindecat, voi spune totdeauna că aţi fost sf. voastră, părinte Iosif Trifa, care m-aţi adus cu atâta greutate mai lângă Domnul meu, mai lângă El. În aceşti 8 ani mi-am clădit o casă duhovnicească netrecătoare, am început să-mi fac şi pe cea trecătoare şi am semănat mult grâu curat (cărţile sfinte din hambarul Oastei Domnului).”
«Isus Biruitorul», nr. 25 / 16 iunie 1935
Fratele Florea Călin a încercat şi darul versificării, ajungând să alcătuiască frumoase poezioare pentru slava Domnului.
Dar cea mai frumoasă parte a vieţii lui era osteneala şi alergarea pentru vestirea Cuvântului Sfânt şi pentru cercetarea fraţilor şi a adunărilor, oricât de departe erau. Şi oricât de grele erau vremurile.
În «Isus Biruitorul» nr. 1, din 1936, el scrie: „Cucernice părinte Trifa. La chemarea surorilor din Olteanu şi a fraţilor din Giuvarăşti, Romanaţi, noi, câteva suflete voluntare din Oastea Domnului Iisus Biruitorul, am pornit în cercetarea şi îmbărbătarea lor. Am pus lucrul Domnului mai presus de toate şi am plecat prin ploaie şi vânt… Lumea zicea: «Auzi, domnule, să se ducă ei pe vremea asta aproape 40 kilometri prin ploaie şi pe jos!…»
Mai aveam 12 km de drum şi era noapte adâncă şi întunecoasă şi ploua greu. Picioarele nu mă mai ţineau. Am căzut jos, sleit de puteri, într-un şanţ. Fraţii m-au ridicat şi am mers mai departe. Când am ajuns, am găsit pe surori la adunare. Doamne, ce de bucurii şi câtă binecuvântare am avut… Apoi cu fraţii, la fel, am plâns şi ne-am îmbărbătat împreună. La înapoiere, tot prin vânt şi ploaie, am făcut acelaşi drum pe jos, dar parcă nici nu-l simţeam, atâta bucurie aveam în suflete…”
În foaia «Isus Biruitorul», nr. 26, din 21 iunie 1936, anunţa că de două ori pe săptămână fac curse pentru răspândirea de abonamente şi cărţi ale Oastei Domnului prin zece comune ale judeţului Teleorman.
Multe alte pagini ale foilor Oastei Domnului au purtat în ele frumoase însemnări şi întâmplări pe care le-a întâmpinat şi fratele Florea de-a lungul celor peste 50 de ani închinaţi Domnului şi Lucrului Său Sfânt. A fost adeseori întâmpinat cu ameninţări şi alungat cu lovituri din multe părţi. I-au fost confiscate cărţile şi [a fost] dat în judecată. A plătit amenzi şi a suferit batjocuri, dar nimic nu l-a putut opri din alergarea şi lupta lui pentru Domnul. Frumoasa şi îndelungata lui ascultare şi lucrare pentru Domnul rămâne o pildă vrednică de urmat pentru oricine va vrea să-şi afle mântuirea şi răsplata cerească de la Domnul în Oastea Lui. Printre toţi fraţii care au cele mai frumoase nume scrise în istoria primilor 60 de ani ai Oastei Domnului, numele fratelui Florea Călin va fi totdeauna trecut cu cinste.
A trecut la Domnul în anul 1980, într-un fel foarte frumos. În ultimele lui zile avea mereu bucuria de a vedea arătări de îngeri care vin şi-l cheamă să meargă cu ei la cer.
Şi a plecat astfel fericit la răsplata care îi aşteaptă pe cei ce au luptat lupta cea bună şi şi-au sfârşit cu bine călătoria spre Ierusalimul Ceresc, în care Domnul să ne facă parte fericită şi nouă tuturor. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
